Inima omului

Ultima parte a trilogiei fiordurilor

După ce şi-a văzut prietenul îngheţînd în larg şi după ce a străbătut munţii viscoliţi ca să înapoieze o carte aducătoare de moarte, băiatul, eroul fără nume al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, încearcă din răsputeri să iasă biruitor dintr-o altă încercare: aceea a dragostei. În vara islandeză, care durează atît de puţine săptămîni, băiatul nu mai trăieşte decît cu gîndul la părul imposibil de roşu al fetei de care s-a îndrăgostit în clipele cînd se zbătea între viaţă şi moarte. Dar ea e acum departe, peste fiorduri greu de străbătut, şi doar scrisorile şi poezia o apropie. Pînă cînd băiatul înţelege că inimii nu i te împotriveşti – şi începe astfel o nouă călătorie peste ape întunecate şi neiertătoare. Cu Inima omului se încheie trilogia islandeză a lui J.K. Stefánsson, începută de romanul Între cer şi pămînt şi continuată cu Tristeţea îngerilor, trilogie care i-a adus autorului său un uriaş succes internaţional. Ediţia engleză a romanului a cîştigat în 2016 Oxford-Weidenfeld Translation Prize.

„Un vechi tratat arab de medicină spune că inima omului e împărţită în două, prima parte se numeşte fericire, a doua, disperare. În care să ne încredem?” (fragment din carte)

„Jón Kalman Stefánsson este un scriitor minunat. De cîte ori îl citesc, îmi aduc aminte ce înseamnă scrisul, dar şi simpla, atît de înşelător de simpla aventură a vieţii. Un povestitor în afara timpului.” (Carsten Jensen)

„Romanul lui Stefánsson suprapune culorile lui Dylan Thomas sau Thomas Hardy peste un peisaj spiritual desprins parcă din J.R.R. Tolkien. Proza plină de profunzime a scriitorului islandez freamătă ca valurile şi străluceşte ca marea în miezul verii. Inima omului încheie o trilogie monumentală.” (The Independent)

„Un roman suspendat între mit şi istorie, populat cu personaje stranii care străbat ţinuturi nesfîrşite.” (Monocle)

„Aceeaşi grandoare a stihiilor pe care-o întîlnim la Cormac McCarthy.” (Times Literary Supplement)