21 august 1968. Apoteoza lui Ceausescu

Ziua de 21 august 1968 e nodul multor evenimente. În absența documentelor de arhivă, reieșea din discursul public că singurul care avusese curajul să se opună intrării trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia fusese Nicolae Ceaușescu. În fața întregii lumi, prin mitingul din dimineața zilei de 21 august, liderul român condamnase amestecul unui stat în treburile interne ale altuia. Pledase deschis pentru suveranitate și libertate națională. Toți aceia care i-au ascultat ori citit spusele le-au interpretat în termeni de patriotism, insubordonare la comenzile Kremlinului, dorința de apropiere de valorile clasice ale democrației. Prestigiul mondial al liderului comunist Ceaușescu s-a ridicat la cote pe care nu le mai atinsese vreodată un conducător român. „Solul României” a fost invitat, vizitat și onorat de mai-marii lumii de la acea vreme. În forumurile internaționale a venit cu inițiative, propuneri și soluții de mediere care îi confereau dimensiuni de mare lider. Între granițele țării însă, corul laudelor l-a asurzit pe însuși eroul căruia îi erau închinate, facându-l să-și piardă mințile. Paranoia astfel declanșată a progresat până într-atât, încât, peste mai bine de 20 de ani, în decembrie 1989, a fost convins că, prin cuvinte asemănătoare celor rostite în 21 august 1968, din același balcon și cu ajutorul gărzilor muncitorești înființate atunci, va risipi mânia poporului umilit în dezamăgirea lui. 21 august 1968 fusese ziua apoteozei lui Ceaușecu. Conotații pozitive ar avea însă acea zi în memoria oricărui român de vârstă potrivită. Din trăirile ei afective, la scara globală a României ar reieși că a fost ziua mândriei naționale!