1001 de zile sau Noua Seherezada

1001 de zile sau Noua Seherezada grupeaza povestiri, scenarii, vodeviluri si foiletoane in care Ilf si Petrov parodiaza atit situatii si teme recurente in societatea rusa a anilor 20- 30, precum si sabloane verbale, lozinci, reclame din vremea aceea. Teama de epurare conduce o serie de personaje la simularea nebuniei; in haosul reformei, o noua Seherezada se arata gata sa fascineze comisia de epurare prin povesti inspirate din teribila realitate a momentului, aminind astfel pronuntarea sentintei. Tematica industriala si competitia acerba pentru construirea socialismului sint surprinse in ipostaza lor de izvor nesecat de inspiratie pentru scriitori, scenaristi si fotografi deopotriva, tocmai din buluceala acestora nascindu-se umorul. Nici mentalitatea pragmatic-traditionala nu scapa filtrului parodic: locuitorii unui intreg orasel se muta cu bunurile proprii inclusiv cornute, daca e cazul intr-un zgirie-nori construit de un concetatean imbogatit in America, insa tehnologia isi dovedeste repede carentele in fata apucaturilor noilor chiriasi. Rapid distrusa din prostie si nestiinta, cladirea este parasita, fiecare intorcindu-se la vechea locuinta. In timp, tonul scrierilor capata nuante distincte; de la imbinarea suculenta a comicului cu absurdul, a superficialitatii cu fulgurari de adevar, a vicleniei cu prostia, esenta scrierilor din ultimii ani ai colaborarii dintre Ilf si Petrov se concentreaza in ceea ce se poate numi lupta cu nepasarea. Indiferent de abordare, Ilf si Petrov reusesc sa invoce o multime de subiecte facute parca special pentru parodie, iar forta satirica a textelor lor trece fara dificultati proba timpului.