Acuzatia

Poveşti interzise din Coreea de Nord

Plasate în Coreea de Nord a sfîrşitului de secol XX, în perioada conducerii lui Kim Il-sung şi Kim Jong-il, cele şapte proze cuprinse în Acuzaţia spun povestea unor oameni ce trăiesc sub un straniu şi îngrozitor regim dictatorial. Personajele acestor povestiri provin din medii sociale foarte diferite: o mamă care trăieşte printre privilegiaţii din capitala Pyongyang, dar al cărei fiu are o conduită nepotrivită faţă de Partid în perioada desfăşurării ceremoniilor de Ziua Naţională, un erou de război al comunismului incipient ale cărui iluzii sînt spulberate cînd Partidul îi ia ce are mai drag sau un miner care nu primeşte permisul de călătorie ca să-şi poată vedea mama aflată pe patul de moarte… Indiferent de emoţiile şi trăirile personajelor, e ceva ce atrage atenţia în atmosfera fiecărei povestiri: teroarea, frica ineluctabilă ca parte a existenţei.

„În fiecare proză, muncitorii nord-coreeni, oameni nevinovaţi a căror viaţă se reduce la a face ce li se spune, încalcă întîmplător regulile statului şi-şi pierd ultimele iluzii politice. Apoi fie sînt arestaţi, fie evadează, mor sau îşi pierd minţile, însă punctul culminant al fiecărei proze e momentul acela de revelaţie cînd realizează că, în ciuda a tot ce li s-a spus, statul este nociv. E ca şi cum ai trăi în grădina răului, cum spune unul dintre personaje: cei ce trăiesc acolo sînt conduşi de un demon şi izolaţi de restul lumii prin ziduri înalte.” (The Guardian) 

„Scrisă cu sensibilitate şi talent, Acuzaţia e o descriere însufleţită a unui stat condus de partidul unic, un testament plin de speranţă pentru umanitatea şi viaţa interioară intensă ce continuă să existe chiar şi în condiţii atît de inumane.” (The New York Times)

„O antologie remarcabilă. Puterea acestor povestiri vine din vocea apăsată, aproape fără urmă de înflorituri, ce istoriseşte viaţa de zi cu zi sub capriciile unui regim care urmăreşte orice mişcare, a celui mai neînsemnat om. O carte curajoasă care aminteşte că nu toate distopiile sînt o fantezie.” (The Wall Street Journal)