Amandoi

Conturul romanului Amândoi este schiţat la Valea Mare, lângă Piteşti, într-o zi de luni, 12 octombrie 1936. încă nu-l titrase, derulând su­biectul cu începutul de frază: „Pentru romanul poliţist – eroul Agatha Vasiliu“. ªi firul acţiunii curge mai lesne, precedată de mărturisirea că lu­crurile la Gorila, alt roman început, „merge greu. Lenea şi lipsa de linişte“. Mărturisirea, în continuare, este terifiantă: „Numai când sunt sin­gur sunt capabil să stau toată ziua şi noaptea la masa de scris, să do­bân­desc patima hârtiei albe“. Dar tot în aceeaşi zi de octombrie, schi­ţea­ză planul unui alt roman: Minunea minunilor, gândit mai demult, dar abandonat definitiv, deşi îl contractase la Editura „Adevărul“, pentru care încasase deja un avans de bani.
Trei ani mai târziu, într-o sâmbătă, 1 iulie 1939, la Bucureşti, acasă, no­tează în jurnal: „Azi am încheiat [contractul] principal cu [Editura] «Socec», pentru romanul Alibi“, cum fusese titrat Amândoi pe masa de lu­cru în plin şantier de creaţie. (în aceeaşi zi, îi venise contractul de la o editură franceză pentru apariţia romanului Ion.) Se apucă de muncă la Amândoi, scriind în Jurnal: „Cred că sunt pe calea cea bună“ (12 iulie 1939), ca o lună după aceea să declare plin de încredere: „Niciodată n-am avut o carte atât de complet făcută în cap ca acuma Alibi sau cum îi voi zice. ªi, totuşi, nu lucrez cu sporul ce s-ar cuveni... Nu-mi place încă mersul. Trebuie un ritm mai viu şi o accelerare fără a cădea în go­li­ciu­nea romanelor poliţiste. Păstrând tehnica «hiletantă», trebuie men­ţi­nu­tă şi substanţa deplină. Asta ar face interesul şi preţul cărţii. Eroina poa­te să iasă bogată în toate privinţele. ªi, mai ales, încărcată de mis­tere. Dacă o ucigaşă şi sinucigaşă poate rămânea nejustificat pură până la capăt, adică dacă în ciuda crimei poate să fie albă? (14 august 1939).“
La începutul anului următor (miercuri, 10 ianuarie 1940), la Valea Mare, unde cu patru ani mai înainte schiţase nucleul romanului Amân­doi, Liviu Rebreanu nota descătuşat, în Jurnal: „Acuma am terminat Amân­doi, noaptea spre joi, la 3½ dimineaţa. O încercare de roman criminal-literalizat. Cred să fie interesant. Pentru mine e Solomia care, deşi aici apare oarecum fragmentar, chiar fiind eroină... am să mai revin.“