Amiel si canibalul

Ciprian Valcan propune nu doar o perspectiva sumbra asupra istoriei si asupra intregii alcatuiri a lumii, in care preeminenta raului e un dat metafizic, ci si o vitriolanta descriere a naturii umane. Viziunea sa, exprimata in cele mai surprinzatoare moduri, fortind absurdul, parodicul sau macabrul, mizind pe efectul retoric al paradoxului si al formulei sofistice, conduce la alcatuirea unui adevarat catalog al viciilor omenesti, rizibile ori hidoase, monstruoase sau numai grotesti.

 

„Ciprian Valcan imbina vizionarismul cu ludicul, sentinta cu silogismul, cautarea filosofica si descoperirea stupefiata a unui imediat rupt de asteptari, idealuri, valori sau precepte ale universurilor trecute. Religiosul, politicul, domesticul sau chiar mondenul trec prin fata ferestrei intredeschise de la care ginditorul le observa si le consemneaza in detalii dintre cele mai surprinzatoare sau, dimpotriva, in banalitatea exasperanta a demonetizarilor curente.” (Cristina Cheveresan)