Aventurile lui Tom Sawyer, Editura Mondoro

— Tom!
Niciun răspuns.
— Tooom!
Niciun răspuns.
— Ce-o fi cu băiatul ăsta? Hei, Tom!
Niciun răspuns.
Bătrânica îşi trase ochelarii în jos şi aruncă o privire cercetătoare prin încăpere; apoi şi-i ridică din nou pe nas şi privi pe sub ei. Rareori – sau poate chiar niciodată – se întâmpla să privească prin ei când era vorba de ceva atât de mărunt şi de neînsemnat ca un băieţel; erau perechea ei cea bună, mândria sufletului ei, şi erau făcuţi pentru „eleganţă”, nu pentru utilitate – ar fi văzut la fel de bine prin două ochiuri de plită. Timp de o secundă, chipul ei arboră o înfăţişare nedumerită, după care spuse, fără furie, dar totuşi suficient de tare încât s-o audă şi piesele de mobilier:
— Ei, ei, dacă pun mâna pe tine, o să fie vai şi-a…
Nu apucă să-şi termine fraza, căci deja se aplecase şi lovea puternic pe sub pat cu mătura, aşa că avea nevoie să răsufle sănătos pentru a-şi alimenta mişcările viguroase. Nu reuşi să trezească la viaţa decât motanul, aflat prin cine ştie întâmplare în zona vizată.