Baladele usturoiului

Premiul Nobel pentru literatură 2012
„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea.“ (Motivaţia juriului Nobel)

Publicat pentru prima datã în 1988 şi revizuit în 2012, romanul Baladele usturoiului din Paradis este inspirat de un eveniment real, petrecut în anii '80 în nordul Chinei: o revoltă spontană a ţăranilor care a avut consecinţe dramatice. Cronică a brutalităţii şi a absurdului vieţii parcă rupte de lume a oamenilor simpli, romanul are măreţia unei epopei în ale cărei cânturi se împletesc realismul şi fantezia, tradiţia atemporală şi observaţia socială, istoria cea mare, implacabilã, şi istoriile personale cutremurătoare ale actorilor care intră fără voie în scenã.

În judeţul Paradis, din nord-estul Chinei, cultivatorii se trezesc în plin blocaj al vânzărilor de usturoi – singura recoltă realizată, la îndemnul autorităţilor, pe terenurile care le fuseseră distribuite. Simţindu-se trădaţi, la bunul-plac al unui sistem rigid, nepăsător la nevoile lor, oamenii se revoltă. Pe fundalul acestor evenimente se ţes trei poveşti despre dragoste, loialitate şi răzbunare. Iubirea dintre Gao Ma şi Jinju înfruntă nenumărate obstacole, până la finalul tragic. Gao Yang îndură suferinţe greu de imaginat, fără să ştie măcar de ce se face vinovat. Familiile acestor trei personaje sunt nimicite prin întemniţarea celor tineri, precum şi a celor bătrâni, acuzaţi de crime împotriva statului. În tot acest răstimp, Zhang Kou, menestrelul orb, îşi cântă neînfricat „Baladele usturoiului“, nădăjduind într-o trezire a conştiinţelor, însă prin aceasta îşi pecetluieşte destinul. Magicul se împleteşte cu realismul cel mai nemilos, construind o lume aparte, pe cât de stranie, pe atât de fascinantă.

„Pentru un scriitor, cel mai bun mod de a vorbi este scrisul. Veţi găsi în operele mele tot ceea ce vreau eu să spun.“ (Fragment din discursul lui Mo Yan la ceremonia de decernare a Premiului Nobel)