Bucuresti arhipelag
de Cristian Popescu
Gheorghe Parusi ar fi un om cu o existenta deloc iesita din comun, un bucurestean care si-a aflat mereu locul « nu printre primii, dar nici printre ultimii », o persoana adaptabila si fara mari ambitii. Spun « ar fi », pentru ca aceasta mediocritate, asumata putin ostentativ, e contrazisa de infaptuirile lui exceptionale. E vorba despre doua volume ce-i poarta semnatura : Cronica Bucurestilor, intocmita din document si sentiment (2005) si Cronologia Bucurestilor, 1459-1989. Zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani (2007), ambele aparute tot la Editura Compania. Ceea ce il distinge pe Gheorghe Parusi de alti cunoscatori profesionisti ai Capitalei istorici, arhitecti, muzeografi etc. este pasiunea gratuita a acestui « baiat de Bucuresti » pentru orasul pe ale carui strazi a hoinarit de-a lungul virstelor, asistind la transformarile lor uneori dureroase. [...]
[...] Daca avem rafturi intregi de povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti (inregistrate de Victoria Dragu Dimitriu, Zoltan Rosztas, sau datorate unor fermecatori memorialisti, precum Zoe Camarasescu, Paul Emil Miclescu, Gh. Jurgea-Negrilesti, Annie Bentoiu, Mihai Cantuniari s. a.), ineditul autobiografiei d-lui Parusi consta in faptul ca reconstituie, cu verva, umor si talent de povestas, viata mahalalei bucurestene, populata cu oameni veniti de la tara, mici meseriasi saraci, cu multi copii. Gheorghe Parusi s-a nascut
intr-o asemenea familie, ultimul din cei patru copii ai unui cizmar de origine greaca si al unei gospodine din Fierbinti, care ocupau doua camarute cu chirie, intr-o curte lunga si ingusta, impartita cu alte sase familii. Povestile vecinilor din curte, de pe strada, din cartier, dar si interactiunile, dramele si bucuriile acestor oameni (mai mult sau mai putin) cumsecade sint relatate de unul de-ai lor, dintr-un unghi de vedere pe care cineva din afara nu-l poate avea. Cultivarea intelectualului, lecturile, munca intr-un mediu carturaresc nu l-au alienat pe memorialist de natura lui primara, de baiat de viata din Bariera Vergului. Tovarasii de joaca, pozne si nastrusnicii din copilarie, mai tarziu de crailicuri, pahar si pokere i-au ramas toata viata prieteni. De baietii proveniti din acelasi mediu cu el si ajunsi soferi sau muncitori s-a simtit mai atasat decit de colegii de la Liceul « Mihai Viteazul » sau de la Facultatea de Filologie. Firea prietenoasa, optimismul, obisnuinta timpurie cu greutatile l-au ajutat pe
Gh. Parusi sa strabata chiar si anii cei mai uriti ai comunismului pastrindu-si echilibrul interior. Caci mizeriilor materiale si morale le-a pus in contrabalans iubirea pentru semeni, pentru carte, pentru Bucuresti.
Adriana Bitel,
Formula AS, nr. 895, noiembrie 2009, p. 25
Editie | Editia I |
ISBN | 978-973-977-777-7 |
Loc aparitie | Bucuresti |
Tip coperta | Necartonat |
Autor | Cristian Popescu |
0
Cristian Popescu