Campionul

Campionul, al treilea volum din trilogia Legenda

 O epidemie incepe sa faca ravagii in colonii, amenintand sa distruga pacea fragila care parea sa se instaleze intre acestea si Republica. Convinse ca Republica este cea care a raspandit virusul, autoritatile din colonii ameninta ca daca nu vor primi leacul, isi vor distruge inamicii in razboi. June este singura care stie ce trebuie facut pentru evitarea acestui dezastru. Dar ca sa salveze mii de oameni, trebuie sa-i ceara celui pe care il iubeste sa renunte la tot ce are.

„Mereu atenta sa nu isi subestimeze cititorii, Marie Lu ofera trilogiei o concluzie indrazneata.” - Kirkus Reviews

     Fragment din romanul "Campionul" de Marie Lu:

    „Si totusi, nici pe Day nu pot sa-l invinovatesc. Incerc sa ma pun in locul lui. Republica incearca sa ma ucida cand am zece ani; face experimente pe mine inainte sa evadez. Urmatorii cativa ani traiesc in cele mai dure mahalale din Los Angeles. Vad cum Republica imi otraveste familia, imi omoara mama si fratele si-mi orbeste mezinul cu molima creata tot de ea in laborator. Din cauza experimentelor Republicii, eu sunt pe moarte. Iar acum, dupa nespus de multe minciuni si dupa atata cruzime, Republica ma abordeaza si-mi cere ajutorul. Ma implora s-o las sa faca iar experimente pe fratiorul meu, experimente pentru a caror siguranta absoluta nu poate sa garanteze. Ce as spune eu? Probabil ca as refuza, la fel ca el. E adevarat ca si familia mea a avut o soarta ingrozitoare din cauza Republicii... insa Day a fost in prima linie a frontului, a vazut cum s-a desfasurat totul de la o varsta foarte frageda. E un miracol ca Day l-a sprijinit totusi pe Anden.

    Eu si tanarul Elector mai sorbim din vin inca patru minute, privind in tacere luminile orasului.

    — Stii, il invidiez pe Day, imi spune Anden cu aceeasi voce blanda. Il invidiez pentru ca poate sa ia hotarari cu inima. Fiecare decizie pe care o ia e sincera, iar oamenii il iubesc pentru asta. Isi poate permite sa-si foloseasca inima.

    Chipul i se intuneca.

    — Insa lumea din afara Republicii e mult mai complicata. Aici vezi si tu ca pur si simplu nu e loc pentru sentimente. Relatiile internationale sunt pastrate prin intermediul unei urzeli fragile de fire diplomatice, iar aceste fire sunt ceea ce ne impiedica sa ne ajutam unii pe altii, zice el cu glas frant.

    — Pe scena politica nu e loc pentru sentimente, ii raspund, lasand paharul jos.

    Nu sunt sigura daca-l ajut, dar cuvintele imi ies pe gura fara voia mea. Poate ca nici eu nu cred in ele.

    — Cand inima te tradeaza, logica este cea care te salveaza. Il poti invidia pe Day, dar n-o sa fii niciodata Day, iar Day n-o sa fie niciodata Anden. El nu e Electorul Republicii. E un baiat care-si apara fratele. Tu esti politician. Trebuie sa iei decizii care-ti frang inima, care ranesc si amagesc, pe care nimeni altcineva nu le-ar intelege. Asta e datoria ta.

    Dar indoiala imi umbreste gandurile chiar cand rostesc vorbele astea. E samanta plantata de Day.

    „Fara sentimente, ce rost mai are sa fii om?”

    Ochii lui Anden sunt grei de tristete. Electorul isi pleaca fruntea si isi aduce umerii in fata, garbovindu-se. Pret de o clipa, il vad asa cum e in realitate: un conducator tanar, care infrunta singur valul de opozitie, care incearca sa sustina pe umerii lui povara tarii, cu un Senat care coopereaza doar de frica.

    — Uneori mi-e dor de tata, mi se confeseaza el. Stiu ca n-ar rebui sa recunosc asta, dar e adevarat. Stiu ca restul lumii il vede ca pe un monstru.

    Lasa paharul cu vin pe masuta de alaturi, dupa care isi ingroapa capul in palme si-si framanta fata.

    Ma doare sufletul pentru el. Macar eu pot sa-mi jelesc fratele fara teama ca oamenii m-ar putea uri. Cum trebuie sa fie sa stii ca parintele pe care l-ai iubit candva e responsabil de fapte pur si simplu abominabile?"