Cancerul. Boala tristetii

Teodor Vasile este un fin psiholog, pasionat de practica psihoterapiei, bine cunoscut pentru acea parte a publicului care are deschidere spre universul terapiilor alternative şi complementare. Actuala sa carte abordează problematica uneia dintre suferinţele încă necruţătoare, în ciuda progreselor terapeutice repurtate de medicina modernă, boala canceroasă.Anxietată, frământată, stresată, supusă tuturor presiunilor

sociale şi unei continue poluări chimice, lumea în care trăim este victima unei patologii în care boala canceroasă, ca şi bolile neurodegenerative şi cardiovasculare, cunosc o pondere în continuă creştere. Din acest motiv,

o lucrare dedicată uneia dintre aceste suferinţe, boala canceroasă, este foarte bine‑venită. Volumul impresionează prin vastitatea informaţiilor

aduse de autor, prin susţinerea lor cu o serie de studii citate din literatură, prin complexitatea problematicii ridicate de această suferinţă, prin descrierea unui impresionant arsenal de mijloace pe care le putem avea la dispoziţie pentru prevenirea şi tratamentul acestei boli. Un spaţiu extins este destinat pentru analiza conceptelor de sănătate şi boală şi îndeosebi a celor de medicină holistică şi integrativă, care vizează toate resursele terapeutice indiferent de originea şi timpul de apariţie. În mod paradoxal, dezvoltarea actuală a mijloacelor tehnologice cu posibilităţile imense în domeniul farmacochimiei nu a redus apelul la soluţii terapeutice alternative sau, poate tocmai de aceea, au fost aduse în actualitate cu atâta insistenţă şi amploare. Voi da un singur exemplu de beneficiu terapeutic al mijloacelor de ordin psihoterapeutic. Experienţe efectuate chiar în clinicile în care se practică medicina clasică au demonstrat că susţinerea psihologică a unui bolnav aflat în această circumstanţă grea este adesea salvatoare. Prin tehnici de autocontrol emoţional şi mental s‑a reuşit obţinerea involuţiei bolii până la definitivarea procesului de vindecare. Am citat astfel de exemple elocvente şi în lucrările noastre (În căutarea sensului pierdut, Ed. Eikon, 2008). Bernie Siegal este chirurg oncolog

din SUA. În afară de bisturiu, el a încercat să‑i ajute pe pacienţii săi şi cu „sufletul”, învăţându‑i să‑şi controlezevindecarea uzând de tehnici simple de imaginare a acestui proces. Siegal afirmă că circa 40% din bolnavi au reuşit săsupravieţuiască bolii, unii chiar aflaţi într‑un stadiu avansat al acesteia. A sesizat prin acest studiu că tonusul psihic este vital în acest proces de autovindecare. Voinţa, optimismul, generozitatea ca structură şi la cei mai mulţi, dar nu obligatoriu, credinţa, au avut un rol esenţial.

Un rol benefic în procesul de prevenire a recidivelor şi de vindecare s‑a dovedit a avea şi păstrarea unei diete cu o alimentaţie selectată după criterii impuse mai degrabă empiric decât riguros ştiinţific. Dar nu se poate nega rolul decisiv al experienţei în faţa unei teorii fără suport. Am citit în literatura din străinătate, şi uneori chiar şi de la noi, opinii care negau efectele terapeutice ale medicinei complementare sau alternative. Deoarece în practica mea profesională am putut verifica de‑a lungul a mai mulţi ani rezultatele tratamentelor prin homeopatie şi acupunctură,

pot depune o mărturie asupra realităţii efectelor. Acesta este şi motivul pentru care am acceptat să prezint pentru cititori această carte. Cât priveşte efectul ceaiurilor din plante, nu cred că mai trebuie cineva convins. Cu toţii am apelat la un ceai, fie şi numai pentru a ne încălzi după

expunere la frig. Este inutil să spun că foarte multe medicamente se extrag din plante şi că inclusiv multe animalerecurg la ajutorul lor când se îmbolnăvesc, dovedind că natura este primul şi cel mai bun medic.

Este adevărat că, pentru a fi înţelese fundamentele ştiinţifice ale acestor terapii, dincolo de experienţa practică, este nevoie de informaţii şi din domeniul altor ştiinţe decât cea medicală, cum sunt informatica, fizica modernă, ultimele date venite din aria ştiinţelor neurocognitive etc.

Cred că sursa majorităţii conflictelor dintre oameni, chiar şi cei de ştiinţă, constă în absenţa informaţiilor necesarepentru înţelegerea partenerului de dialog. Se poate spune că autorul reuşeşte să descrie un adevărat compendiu, un tablou sinoptic al tuturor elementelor care fac parte în clipa de faţă din universul medicinei alternative şi complementare. Nu este omisă niciuna din posibilităţile la care se poate recurge – de la tehnicile de

psihoterapie la cele oferite de experienţa milenară a medicinei tradiţionale orientale sau la cele de sorginte foartemodernă, ca programarea neurolingvistică. Efortul depus de dr. Teodor Vasile este unul meritoriu,

oferind un ghid atent documentat, scris într‑un stil clar, accesibil tuturor celor interesaţi de cunoaşterea unui univers de gândire şi experienţă la care omul a fost obligat să mediteze de‑a lungul istoriei sale pentru a‑şi amenda suferinţa şi a‑şi optimiza condiţia sa de existenţă. Indiferent de opiniile exprimate despre acest gen de medicină de către cei mai puţin sau deloc informaţi, vor fi întotdeauna bolnavi care o vor agrea şi nimeni nu le poate interzice dreptul de opţiune, iar pe de altă parte, nu se

poate ignora o experienţă a omenirii verificată de‑a lungul a mii de ani. Este dincolo de orice dubiu că prudenţa,onestitatea şi competenţa sunt la fel de necesare aici ca în orice alt act medical, iar autorul, dr. Teodor Vasile, ne aduce, prin această carte şi prin modul în care şi‑a

exercitat până acum arta sa profesională, o dovadă de

seriozitate şi de certitudine. 

Prof. dr. D. Constantin‑Dulcan