Cu fir negru de arnici. Jurnal 1949-1956

Odataƒ cu acest volum, Jurnalul inceput de Emil Dorian in tinerete isi joacaƒ actul ultim si cortina. Notele sale dintre 1949 si 1956 completeazaƒ o lungaƒ experientaƒ scripticaƒ in care om, tataƒ, medic, autor si cetaƒtean isi trec vocile distincte prin numeroase registre, fiecare raƒminind fidelaƒ siesi. Desigur, indoindu-se, crispindu-se, justificindu-se, jubilind, deplingind. Si aceasta mereu fataƒ de sine. Discutia cu propria constiintaƒ este in epoca 1949-1956 mai apaƒsataƒ decit in anii anteriori, caƒci si vremurile erau apaƒsaƒtoare. In schimbaƒrile uriase prin care trecea Romania atunci, nefericirea si nemultumirea par la locul lor. Dar nu toataƒ lumea le-a traƒit la fel. Dorian, om de stinga de cind se stie, care frecventeazaƒ lumea literaraƒ aprobataƒ sau tolerataƒ de noul regim comunist, pare la adaƒpost de zguduiturile nedrepte ale sortii impaƒrtaƒsite de milioane de romani. Si totusi ! Emil Dorian nu face parte dintre alesii de categoria intii. In categoria a doua sau chiar a treia de « privilegiati », linistea de viataƒ si de spirit nu era deloc asigurataƒ.