Doctrina secreta a templierilor

Au avut templierii o doctrină secretă, opusă celei oficiale, a Bisericii? Această doctrina era aceeaşi pentru întreg Ordinul? Care au fost dogmele acesteia, izvoarele, relaţia cu marile erezii ale secolului al XIII-lea? Era această doctrină un pericol social atât de ameninţător pentru a justifica măsurile prin care Biserica şi Regalitatea au distrus Ordinul Templier? Aceste întrebări i-au măcinat multă vreme pe istorici. Abatele Vertot vedea aici „enigma cea mai impenetrabilă pe care istoria a lăsat-o posterităţii să o descifreze”, iar Napoleon nu credea că va fi descifrată vreodată: „Cum oare”, spunea el, „după cinci sute de ani ar mai fi posibil ca cineva să spună dacă templierii erau vinovaţi sau inocenţi, dacă până şi contemporanii lor erau împărţiţi în două tabere?”

Au trecut aproape opt veacuri, iar misterul templierilor, deşi s-au scris mii de cărţi despre acest Ordin contestat, este departe de a fi dezlegat. Cu toate acestea, descoperiri arheologice importante, noi documente din arhiva Vaticanului şi cercetări serioase de ultimă oră au început să înlăture treptat multe dintre valurile aşternute peste atâtea întrebări fără răspuns.

Cartea lui Jules Loiseleur răspunde în parte acestor întrebări, fiind o profundă şi convingătoare cercetare a surselor care au influenţat Ordinul Templului. Este o incursiune amplu documentată prin istoria religiei creştine şi păgâne, în căutarea rădăcinilor secrete ale templarismului, care, în ultimă instanţă, se dovedeşte a fi un rău umflat de multe izvoare doctrinare de diferite provenienţe.