Frigul

„Expresia cea mai pregnanta a corporalitatii vireaza hipnotic inspre pictograme de o frumusete stranie dintr-o scriere necunoscuta. Un flux al memoriei care ramane pana la capat insuportabil de liber. Ceea ce la inceput resimtim ca asociere paradoxala se preface subtil intr-un aleatoriu narcotic intr-un jazz in egala masura cerebral si senzual. Dar fluxul memoriei nu este aici o simpla tehnica ci un exercitiu de supravietuire in contextul entropiei insidioase ce pare sa impinga lumea spre moarte termica. Iar aceste eforturi de salvare degaja va vine sa credeti? cea mai pura si totodata cea mai carnala poezie de dragoste. Acest volum ne dovedeste ca dramaturgul Mihai Ignat (unul dintre cei mai importanti ai Romaniei de astazi) si iata din nou revenind in forta poetul Mihai Ignat ies amandoi invingatori.“
Caius Dobrescu

„Frigul contine toata stiinta poetica si literara a lui Mihai Ignat dar nu seamana cu nimic din ce a fost inainte. Este «un rit de chemare a batranetii» o lamentatie masculina nel mezzo del cammin un poem unic in poezia noastra. Un exercitiu tardiv de seductie plin de disperare erotism duiosie cinism si resemnare in care totul e tinut la un loc nu numai de impecabila voce a poetului ci si de acel «clei al fricii» pe care o resimte «cel care asteapta frigul».“
Svetlana Carstean