Istoria lumii contemporane de la revolutia Bolsevica pana in zilele noastre 1917-2015

Centenarul primului război mondial este un bun prilej pentru o incursiune în istoria omenirii din ultimul secol. Acum un deceniu am publicat pentru uzul studenților noștri un curs de istorie contemporană universală în două volume[1], prilej de a trece în revistă – cu instrumentele specifice unui astfel de tip de demers – marile probleme cu care s-a confruntat omenirea după anul 1917, marcat de victoria primei revoluții socialiste din istorie. De la apariția acestui curs evoluțiile de pe scena internațională au fost extrem de dinamice și noi provocări au apărut la nivel global.

Dacă ar fi să ne gândim doar la noul statut al României, devenită în acest interval membră a NATO și a Uniunii Europene, la așa-numitele ”conflicte înghețate”, la evenimentele din Orientul Mijlociu și Apropiat, la ”primăvara” din nordul Africii sau la criza din Ucraina, am avea suficiente motive în sprijinul apariției unui nou curs dedicat studenților și celor interesați de istoria lumii contemporane.

Lucrarea de față este, așadar, un curs universitar, alcătuit după regulile academice, dar cu un accent pe cursivitatea discursului, motiv pentru care am folosit aparatul pentru trimiteri spre lecturi esențiale, absolut necesare celor interesați de aspecte și cazuri particulare. Pentru a ne duce la bun sfârșit intenția, am apelat în primul rând la materialul din cursurile editate de noi în 2004 și 2005, pe care le-am îmbogățit însă cu noile apariții din ultimul deceniu, cu abordări care sunt populare în mediul de specialitate. Am introdus noi documente provenind din arhive, folosind și excelentele surse electronice care ne permit accesul on-line la documentele de bază ale istoriei relațiilor internaționale, precum și ale istoriei Marilor Puteri. Pentru cei interesați recomandăm studierea cu atenție a aparatului critic, acolo unde vor găsi trimiterile necesare la arhive, instrumente de lucru (dicționare, enciclopedii etc.), volume de documente, lucrări generale sau speciale, studii și articole.

în privința structurii cursului am preferat ca perioada 1917 – 215 să fie tratată în două părți distincte. în prima secțiune am analizat – în cuprinsul a cinci capitole – evoluția relațiilor internaționale de la finele primului război mondial pânăîn zilele noastre. Sigur, pentru început am fost preocupați de prezentarea manierei în care a fost conceput și aplicat ”sistemul Versailles”, încercând să înțelegem motivul falimentului acestuia în doar douădecenii. Tocmai de aceea, titlul primului capitol face trimitere la celebrul titlu folosit de clasicul relațiilor internaționale Edward Hallett Carr încă în anul 1939[2].

Condițiile păcii de la Paris au fost percepute încă din timpul desfășurării lucrărilor de mari personalități precum a fost John Maynard Keynes, ilustru economist, care vorbea încă din 1919 despre consecințele economice ale păcii[3]. Sistemul politic stabilit în capitala Franței a fost lovit încă din start de neparticiparea Rusiei sovietice la Conferință, de faptul că Statele Unite nu au ratificat Tratatul de la Versailles, precum și de nemulțumirea Geermaniei față de condițiile care i-au fost impuse, considerate de Berlin ca fiind draconice.

Analizând politica de securitate colectivă, momentele de optimism precum Pactul Briand – Kellogg, sau cele în care europenii au simțit cănu sunt tratați cu aceeași unitate de măsură, vezi Tratatul de la Locarno, analiza noastră urmărește apoi maniera în care prevederile Tratatului de la Versailles au fost încălcate sistematic, conducând inevitabil spre război. Vorbind despre slăbiciunile Occidentului manifestate sub forma conciliatorismului promovat de premierii Angliei și Franței, Neville Chamberlain și Edouard Daladier, nu trebuie să cădem în greșeala de a nu sublinia care au fost principalii vinovați care au aruncat lumea într-un nou război, adicăHitler, Mussolini și militariștii japonezi.

Al doilea război mondial este discutat într-un capitol separat. Am preferat să urmărim evoluția militarăa principalelor fronturi, în dauna unei prezentări strict cronologice. Războiul din Europa, cel din Pacific și Africa au dus lumea în fața unui conflict cu adevărat total, care a produs milioane de victime, inclusiv în rândurile civililor.

Perioada postbelică este discutată în cuprinsul următoarelor trei capitole. Astfel, pentru început am avut în vedere maniera de organizare a lumii prin prezentarea marilor conferințe interaliate, de la Teheran, Yalta și Potsdam, a lucrărilor Conferinței de la Paris, fărăa neglija însă Conferința de la San Francisco din 1945 la care au fost puse bazele Organizației Națiunilor Unite.

într-un astfel de curs nu puteam omite problematica generată de războiul rece, un nou tip de conflict între superputeri, un interval de circa patru decenii în care spectrul nuclear a dominat relațiile internaționale. Am prezentat pentru o mai bună înțelegere a subiectului nu doar evoluția și fazele războiului, ci și o discuție legată de aspectele teoretice și propagandistice, încheind cu căderea comunismului în Europa și disoluția Uniunii Sovietice.

Ultimul capitol al primei părți, care preia titlul celebrului eseu semnat de Francis Fukuyama[4], își propune să demonstreze contrariul din aserțiunea celebrului politolog. Războiul din Golf, șirul de atentate spectaculos jalonate de atacurile asupra turnurilor gemene din New York, de la 11 septembrie 2001, și de tragedia de la Paris din ianuarie 2015, conflictele de pe toate continentele, au creat imaginea unei lumi care încearcă să-și găseascăun echilibru pe o scena instabilă. în acest context, construcția Uniunii Europene reprezintă un pol de stabilitate.

Partea a doua a lucrării are în vedere evoluțiile, în special politice, interne de pe toate continentele. Am preferat să grupăm materialul în patru capitole dedicate Europei, Americii, Asiei și Africii, oprindu-ne asupra principalelor state ale lumii.