Istoria Transilvaniei volumul I+II+III

TRANSILVANIA ESTE ASTAZI O PARTE A ROMANIEI SI A EUROPEI in acelasi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor Iocuitorilor sai. Pentru prima oara in istorie, sunt acum premise reale pentru ca toti locuitorii ei sa fie si sa se simta egali la ei acasa. Tara nu mai este Transilvania de odinioara, dar urmele istoriei sunt peste tot. In trecut, au suferit si au fost fericiti, adesea in momente diferite, si romanii, si maghiarii, si germanii, si evreii etc. Nici suferintele si nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepretuit, iar pastrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvana este un dat al trecutului, dar, in acelasi timp, ne insoteste peste tot, astazi, sub ochii nostri. E singurul loc din Europa unde o biserica bizantina sta Ianga o bazilica romanica, langa o biserica gotica si langa alta baroca, toate vecine cu o sinagoga! De asemenea, singurul loc in care un locas de cult ortodox este la cativa pasi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian! Aceasta spune mai multe despre convietuirea pasnica decat despre conflicte, iar mesajul acestei lucrari este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru incrancenare si razbunare, ci pentru destindere si intelegere.
NU PUTEM NOl, ISTORICII, SA UNIFICAM CEEA CE ISTORIA A DESPARTIT! Totusi, dintr-un anumit unghi, locuitorii Transilvaniei au avut de-a lungul vremii o istorie comuna si pe aceasta ne vom stradui s-o relevam. Nu vom ocoli, fireste, diferentele, diferendele si conflictele. O vom face insa fara ostentatie, cu intelegere pentru specificul fiecaruia, dar si cu dorinta de echilibru si obiectivitate. O premisa pentru apropierea de acest scop propus este faptul ca autorii sunt si romani, si germani, si maghiari, si evrei. Dorim de asta data un dialog, pentru ca monologuri au fost prea multe si nu au condus la nimic bun. De asemenea, imprejurarile internationale creeaza premise favorabile intelegerii intre natiuni si grupuri etnice, conducand la diminuarea vechilor chestiuni in litigiu. Astazi incepe sa aiba tot mai multa importanta faptul ca deopotriva Ungaria si Romania fac parte din Uniunea Europeana. Transilvania, romaneasca in proportie de circa 75%, apartine in chip firesc Romaniei, dar si noii Europe pe cale de a se face. De aceea, vechile crispari si obsesii legate de „dreptul istoric' sunt doar o amintire a trecutului si nu mai trebuie sa influenteze judecata istoricilor.