Leonardo Da Vinci. Jurnal

Leonardo da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia - d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franta) a fost un pictor, sculptor, arhitect si om de stiinta Italian.

Om de spirit universal, în acelasi timp artist, om de stiinta si inventator, Leonardo încarneaza spiritul universalist al Renasterii si ramane unul dintre oamenii cei mai importanti din acea epoca. Aportul sau deschizator de drumuri în artele plastice si forta lui de anticipare, neegalata vreodata în întreaga desfasurare istorica a stiintei sunt caracteristice uriasei sale personalitati, de care a fost permanent constient. Leonardo a scris în însemnarile sale, cu un an înaintea mortii, cuvintele cu vibratie de bronz: Io continuero ("Voi dainui").

Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 într-o sambata, într-o casa, nu departe de Florenta, în mica localitate Vinci (Anchiano). Exista îndoieli referitoare la originea si la profesia parintilor lui. Unele surse spun ca tatal sau, Don Ser Piero, era mosier, altele ca era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun ca era fie servitoare sau fata de tarani saraci, fie sclava araba.

Din cauza faptului ca starea sociala a parintilor lui Leonardo era atat de diferita, ei nu s-au putut casatori unul cu celalalt. Ser Piero s-a casatorit cu o anumita Albiera cand Leonardo avea cam un an, iar Caterina la randul ei s-a casatorit cu altcineva. Mama vitrega, Albiera, moare la 28 de ani, în 1464, fara sa aiba copii si a fost înmormantata la San Biaggio. Tatal lui Leonardo, Piero, se recasatoreste de trei ori avand sase fii de la cea de a treia sotie si alti sase de la a patra sotie. Asadar Leonardo a avut doisprezece frati si surori cu care nu a avut multe legaturi, dar care i-au creat probleme la moartea tatalui sau, în legatura cu împartirea mostenirii. Se crede ca Leonardo a ramas în casa bunicului sau, unde a primit o educatie mai degraba dezordonata, discontinua, neregulata, de educatia sa ocupandu-se bunicul Antonio, unchiul Francesco si preotul Piero (cel care îl botezase). A învatat sa scrie cu mana stanga, de la dreapta la stanga, iar Vasari a spus ca baiatul cand studia, începea mai multe lucruri pe care la abandona pe parcurs. Neavand posibilitatea sa-l ajute sa înceapa o cariera juridica, tatal sau decide ca Leonardo sa învete sa foloseasca abacul.

Leonardo a fost îngrijit se pare vreo doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind îngrijit de familia bunicului dinspre tata, Antonio. Fratele mai mic al lui Piero, Francesco, se pare ca s-a ocupat de Leonardo, învatandu-l agricultura. Leonardo învatase acasa sa citeasca si sa scrie italiana si în oarecare masura latina, avea cunostinte de matematica si muzica (învatase sa cante la lira), dar dat fiind faptul ca era copil nelegitim (copiii din flori purtau numele popular de "bastard", fapt ce va influenta viata lui Leonardo), era împotriva legii sa mearga la o universitate.

Monalisa

În martie 1503 Leonardo a început sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa. Leonardo era foarte atasat de acest tablou, purtandu-l mereu cu sine. Pictorul si istoricul de arta Lomazzo scrie ca "Leonardo nu l-a terminat pentru ca nu stia niciodata daca nu mai avea ceva de spus... mereu se întorcea sa lucreze la el, niciodata nu i se parea ca l-a terminat". Trasaturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanenta, o curgere neîntrerupta a starilor sufletesti de o mare diversitate, cu un zambet misterios care oricand te astepti sa se accentueze, sa se atenueze sau poate chiar sa dispara. Se spune ca Leonardo, pentru a întretine în timpul lucrului fugitivul zambet al modelului, punea sa i se cante o muzica de o deosebita suavitate.