Lucia Ferescu sau Steaua diminetii

Lucia Ferescu, este o domniţă născută în Valahia înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, pe care o regăsim în 2060, proaspătă şi intactă, la fel de aprigă luptătoare pentru libertatea de a exista prin sine a omului în ciuda numeroaselor predestinări pe care ea a învăţat în lunga-i viaţă să le descifreze în amănunt. Îi putem urmări şerpuirea gândului curios prin texte sacre, revelate sau compuse din fragmente scriptice, prin opusuri puse la index sau circulate în vremuri clasice şi moderne, însoţite de exegeză pe marginea credinţelor şi practicilor religioase, oculte şi esoterice. Acelaşi gând, flexibil şi deschis, construieşte cu încredere punţi neconvenţionale între tradiţii confesionale diverse şi ipoteze ale fizicii cuantice, legate în reţea de miile de rapoarte recente despre întâlniri ale pământenilor cu extratereştri şi experienţe ale lor la limita morţii, călătorii aparent neverosimile, decorporalizate, în spaţiu şi timp.
Cei care s-au deprins să citească Scripturile doar în spirit şi în simbol pot fi surprinşi de sugestiile de lectură literală pe care le propune Lucia Ferescu. Iar amatorii de literatură SF ar putea găsi, la rândul lor, că unele pretinse « fantezii » brodate despre lumi cu aer supranatural din cărţile lor preferate figurează deja ca atare în scrieri foarte vechi, în resturi de mituri sau legende de pe alte continente. E greu să rămâi indiferent la un tablou atât de bogat al umanităţii în care marile spirite nu doar că se întâlnesc, cum spune adagiul, dar mai şi consună la mii de kilometri şi secole distanţă. Ca şi cum realităţile laboratoarelor de azi, preocupate de particule subatomice, vibraţii, ADN şi forme abstruse de energie, n-ar fi decât traducerea în idiom contemporan a unor tăbliţe de lut şi suluri de papirus…
La ultima pagină a acestei cărţi fabuloase, aproape la fel de misterioasă ca şi prima,
mi-a venit în minte o scenă trăită acum câţiva ani în parc. Pe bancă, bunicul, citind un
ziar – în picioare, în faţa lui, nepotul care ucide duşmani intergalactici într-un joc de pe smartphone. Nepotul întreabă : Auzi, de ce vin extratereştrii aici la noi ? Şi bunicul, fără să ridice ochii din ziar, răspunde : Pentru
că pot.

                                       Adina Kenereş