Lumea era toata a mea. Amintirile unei printese

„Mama mea, Roxane (Pussy) Callimachi, nDscutD în 1918, era fiica Anei-Maria Callimachi. Mama a fost infirmierD la Crucea RoEie, în timpul celui de-al Doilea RDzboi Mondial, pe frontul din Rusia, Ei cineva mi-a spus cD unde cDdeau cele mai multe bombe, acolo era Ei mama. A avut multe de îndurat Ei s-a prDpDdit la 60 de ani.

Pe bunica am cunoscut-o destul de puE#in. Ea a plecat din România în 1940. Noi am plecat douD decenii mai târziu. Locuiam în E#Dri diferite, bunica în Anglia Ei eu în FranE#a, ceea ce nu a facilitat contactul. Ne-am întâlnit de douD ori. Prima datD, în mai 1960, când am sosit la Paris, iar a doua oarD la Londra, unde am locuit Ei eu pentru o vreme, în 1964. Întâlnirea de la Londra a fost foarte agreabilD, iar bunica m-a invitat la premiera filmului My Fair Lady cu Audrey Hepburn Ei Rex Harrison. Nu ne-am mai vDzut niciodatD de atunci. Între timp, m-am mDritat Ei am devenit mamD, iar la moartea bunicii, în 1970, mama a fost singurD la Londra, la înmormântare.

Bunica mea, coborâtoarea boierilor VDcDreEti Ei MDneEti, nu era cea mai blajinD persoanD Ei nici o mamD sau o bunicD afectuoasD. Era mândrD, autoritarD, avea misterele Ei excentricitDE#ile ei. Îmi amintesc cum oprea taxiurile, fDcându-le un semn ferm cu bastonul. Dar era o femeie foarte inteligentD Ei foarte cultivatD. O adevDratD Lady.” Alexandra Reininger-Callimaki, nepoata autoarei