Regina Maria. Ultima dorinta

„Cum anul acesta se implinesc 140 de ani de la nasterea reginei Maria, mi-am spus ca o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivita declaratie a admiratiei si iubirii mele fata de aceasta desavarsita romanca englezoaica, mare regina si cuceritoare scriitoare.

De ce a cerut regina ca inima sa-i fie inmormantata in alt loc decat trupul? Care sunt simbolurile si intelesurile ultimei ei dorinte? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de fata nu epuizeaza nici pe departe istoricul si semnificatiile ritualului funerar privitor la inhumarea inimii, nici universul cultural si religios careia Maria ii apartine si nici sofisticata ei heraldica sufleteasca. Este doar o readucere in actualitate a modului ei de a privi oamenii si lumea, cu incredere, curaj si cu o pofta de viata inegalabile. 

Daca epoca noastra mai are nevoie de modele – si eu cred ca are, acum mai mult ca oricand – atunci nu exista, in istoria Romaniei, un model mai puternic si mai pasionant decat cel al reginei Maria.“ (Tatiana Niculescu Bran)

"Tarii mele si poporului meu,

Cand veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii veşnice, care ramane pentru noi o mare taina. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de liniştea mormantului. (…)

Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare.

Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate (…)

Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o. In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. (…)

Si acum va zic ramas bun pe veci: de acum inainte nu va voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si ca te binecuvantez cu ultima mea suflare. Acest testament a fost facut scris, datat si semnat cu mana mea la Tenka – Juvah, Balcic, astazi Joi 29 iunie 1933." (Maria, Regina Romaniei)