Scrisori pentru Ema

Flavia Buref
„Istorisind destine, Loreta Popa izbuteşte să te facă să înţelegi meandrele unor existenţe a căror desfăşurare părea de neînţeles. Şi mai dăruieşte şi portrete omeneşti impresionante, precum acela al bunicii sau al acelui bunic care, din înseninarea şi împăcarea lui în pragul «marii treceri», îi oferă nepotului copleşit de frământări o atât de înţeleaptă reţetă a fericirii.
Bogăţia vocabularului Loretei Popa și curgerea elegantă a frazelor sale sporesc farmecul lecturii. Autoarea nu dă uitării nici semnele magice din jurul nostru şi, poposind o clipă asupra lor, te poartă către tărâmul tainic cu care ne învecinăm şi care, cândva, ni se va dezvălui. Este vorba despre acele «semne» ce ne ies în cale parcă anume ca să ne ajute să nu pierdem o şansă a armoniei, o predestinare. Ele pot fi orice: un fluture albastru, un fulg de nea, chiar şi numai o boabă de piper în ciocolata fierbinte sau o întâlnire neşteptată, altminteri imposibilă, dar care are totuşi loc...” 

Dan Puric
„Cartea întreagă este o clepsidră, în care curgerea firelor de nisip nu măsoară timpul, ci numără parcă în șoaptă atâtea dureri neștiute, ca și cum eternitatea iubirii ar fi zgâriată în tăcere de nenumărate destine omenești, sortite să cadă în uitare, nu înainte însă de a se lovi între ele, măsurând astfel veșnicia cu efemeritatea dureroasă a vieții lor.”