Acesti romani fantastici

"- La ce vă gândiți atunci când înotați?" A fost întrebat un celebru campion mondial de înot. "- Să nu mă înec!" Tot așa am scris și eu piesa "Acești români fantastici"! Să nu mă înec! Să nu mă înec în valurile cinic-indiferente ale lumii de azi. Nimeni și nimic nu ne mai permite "luxul istoric" de a mai sta nepăsători pe mal.
În fond, profetul adevărat n-a fost filosoful german, ci acel mare martir creștin mărturisitor, profesorul Alexandru Mironescu, care, odată ieșit din temnițele iadului comunist, a spus, cu aceea claritate a sufletului pe care o au numai pătimitorii întru Hristos, că: "Nu se poate înota stând pe mal și hamletizând la nesfârșit asupra înotului." Și atunci, cu fermă luciditate, dar și cu paradoxală bucurie, m-am aruncat cu tot sufletul în talazurile necruțătoare ale furtunii ce ne înconjoară din toate părțile astăzi, în nădejdea creștină că, într-un târziu, am să răzbesc și, pentru o clipă, am să duc la un liman sufletesc acel petec de puritate românească ce ne-a mai rămas. Și, cine știe, poate mai târziu, și dumneavoastră, simpli spectatori de azi, veți deveni vajnici înotători de mâine, care, cu îndrăzneală, vor străbate Marea Deznădejdii, ducând cu sine pe țărmul eternei Românii adevărul ei neîntinat.

Dan Puric