Aproape totul despre Virgil Ierunca

Teza Alexandrei Florina Mănescu este cea dintâi cercetare doctorală consacrată lui Virgil Ierunca. Precizările pe care le face sunt utile și vor constitui baza oricărui studiu ulterior.

Nu există în această lucrare niciun accent în plus. Biografia nu are nimic hagiografic. Totul este riguros, exact. Erorile lui Ierunca sau ale comentatorilor săi nu sunt, unde sunt, niciodată cruțate. Alexandra Florina Mănescu restabilește realitatea peste tot, cu documente în sprijin. Teza ei este un monument de acribie. Și, Dumnezeu al criticii literare, înspăimântător de minuțioasă! Fie și numai întinderea bibliografiei critice îi probează seriozitatea științifică.

Rareori am coordonat o teză de doctorat atât de temeinică și de exhaustivă. Se pot da și alte interpretări scrierilor lui Ierunca, dar e puțin probabil să mai fie descoperite date noi legate de scriitor.

Nicolae Manolescu

Virgil Ierunca (pseudonimul literar al lui Virgil D. Untaru) s-a născut în 25 august 1920, în satul Popeşti, comuna Ciumagi (astăzi comuna Lădeşti), judeţul Vâlcea. Fiul lui Dumitru Untaru și al Elenei Neagoe (Maria Țuicu, după adopție). Scriitor, publicist, critic literar, eseist, filozof, moralist, editor, redactor, realizator de emisiuni radio, traducător și poet.

După studiile primare, învață la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea. Între 1940 și 1944, urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere din cadrul Universității din București. Examenul de licență îl susține în anul 1946.

În octombrie 1946, Petru Comarnescu îi trimite Ministrului Învăţământului o scrisoare de recomandare pentru Virgil Ierunca, în care îl numește „cel mai activ publicist şi critic care s-a ocupat de cultura franceză în periodicile noastre”. Ulterior, Virgil Ierunca primește bursa „Arthur Koestler” (din partea guvernului francez), iar la începutul anului 1947 părăsește România. Stabilit la Paris, se dedică Țării sale (mereu cu majusculă), luptând cu toate mijloacele împotriva totalitarismului comunist din România, pentru democrație și pentru libertatea de exprimare. Se stinge din viață în 28 septembrie 2006, în spitalul Ténon din Paris.