Cazania

Cazania din 1643 Cea mai insemnata lucrare a mitropolitului Varlaam, si in acelasi timp una din cele mai de seama din istoria vechii culturi romanesti, este intitulata „Cartea romaneasca de invatatura la dumenecele preste an si la praznice imparatesti si la svanti mari“ sau Cazania, aparuta la Iasi, in 1643. Are 506 file, ilustrate cu numeroase gravuri, reprezentand scene biblice, chipuri de sfinti la care se adauga initiale inflorate, frontispicii, viniete, podoabe finale.

Cartea incepe cu un „Cuvant“ adresat de Vasile Lupu „la toata sementia romaneasca de pretutindeni ce se afla pravoslavnici intr-aceasta limba“, aratand ca ofera „acest dar limbii romanesti, carte pre limba romaneasca, intaiu de lauda lui Dumnezeu, dupa aceia, de invatatura si de folos sufletelor pravoslavnici“. Urma apoi un „Cuvant catre cetitoriu“ al mitropolitului. Din aceste doua prefete se desprinde ideea unitatii de neam si de limba a romanilor din Moldova, Muntenia si Transilvania. Cartea are doua parti. Partea intai cuprinde 54 de cazanii la duminici, iar partea a doua cuprinde 21 de cazanii la diferite sarbatori. Mitropolitul moldovean si-a cules materialul „din multe scripturi din limba slavoniasca“, aratand in prefata ca este „adunata din toti talcovnicii Sfintei Evanghelii, dascalii Bisericii noastre“. Varlaam are meritul ca a strans intr-o lucrare unitara vechile cazanii, care circulau in tarile romanesti in manuscris, traduse din greceste sau din slavoneste, le-a revizuit si le-a dat ca „dar“ intregului popor roman.

Cazania a adus un aport pretios la formare limbii noastre literare, fiind scrisa intr-un stil viu si plin de culoare, cu fraze bogate in comparatii pitoresti si expresii plastice. Prin continutul ei, dar si prin frumusetea graiului, Cartea romaneasca de invatatura a lui Varlaam a cunoscut o raspandire mult mai larga decat orice alta carte romaneasca veche, ajungand nu numai in mana episcopilor si a preotilor, ci chiar a credinciosilor de la sate. Cea mai larga raspandire a cunoscut-o in Transilvania, unde s-au facut copii dupa ea si au avut loc procese pentru a intra in posesia ei. Considerata de Nicolae Iorga, drept opera cea mai populara a epocii noastre vechi, ea contine primele versuri in limba romana, intitulate Stihuri in stema domniei Moldovei, prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu in tiparirea cartii. Nicolae Manolescu, in Istoria critica a literaturii romane desprinde urmatoarele trasaturi ale operei: frumusetea limbii utilizate - vorbeste pe intelesul tuturor, presarand explicatiile cu intrebari retorice si cu indemnuri, arta povestirii - este primul nostru povestitor, infatisind taraneste chestiunile teologice.