Esti ceea ce citesti

Jodie Jackson este autoare de cărți, cercetătoare, lideră de campanii și parteneră în Constructive Journalism Project. Are un masterat în psihologie pozitivă aplicată la University of East London, program în care a studiat efectul psihologic al știrilor, și participă frecvent ca vorbitor la conferințe media și în universități. Locuiește la Londra.

RISCURILE ŞI EFECTELE SECUNDARE ALE LUMII MEDIATICE, ÎNTRE DEPENDENŢĂ ŞI ELIBERARE: JURNALISM CONTEMPORAN ŞI MUST READ

Presă, presă, presă. Adicție şi toleranță, reacții adverse, știri, probleme și soluții, mass-media și imperiul lor de negativity bias. Hei, mai sunteți acolo? Mai citește cineva?
Lumea merge din rău în mai rău. Totul e groaznic. Şi ce bine se vinde! Ştirile proaste sunt o mină de aur. Opriţi-vă totuşi, vreţi să înnebunim cu toţii?

Alimentându-ne continuu cu informații adaptate la ceea ce ne face plăcere, social media creează o bulă informațională, îngustându-ne percepția asupra lumii și privându-ne de posibilitatea de a învăța, de a fi înfruntați și de a gândi altfel. Dezvoltăm, în schimb, preferința de a ne consolida convingerile existente, care nu fac decât să perpetueze modul nostru curent de înțelegere a lumii. Este înfricoșător că ni se livrează mereu numai ceea ce vrem să aflăm, și nu ceea ce avem nevoie să știm.

„Mai degrabă decât să facem apel la morala sau răspunderea industriei de a lua decizii în interesul nostru, vreau să vă aduc aminte că puterea de a schimba se află chiar în mâinile dumneavoastră. Industria mediatică va fi mereu guvernată de angrenarea publicului, prin urmare noi suntem cei care putem aduce schimbări ale acestei industrii – hotărând ce anume consumăm.“ – JODIE JACKSON

Media reprezintă o forță formidabilă de tras pe alții la răspundere, în schimb nu sunt capabile să se examineze pe sine. Prin urmare, ne întrebăm: cine trage media la răspundere?
Răspunsul este: noi. Jurnaliștilor le trebuie un public; fără public, produsul lor este inutil.

Nimic pe lumea asta nu este gratis. Trebuie să fim conștienți că jurnaliștii nu ne pun pe tavă știrile din bună­voință, fără să fie remunerați – prin urmare, dacă noi nu plătim conținutul pe care îl citim, o face altcineva. Și, în ultimă instanță, organizațiile specializate sunt cele care răspund de cine plătește nota. În multe cazuri, este vorba despre agențiile de publicitate. Nevoia ca toate cheltuielile să fie suportate de corporații provoacă o bătălie constantă pentru a obține controlul editorial în organizațiile media. Drept rezultat, corporațiile câștigă influență în mass-media prin faptul că plătesc organizațiile de știri – atât pentru conținutul sponsorizat, cât și pentru buna reclamă de modă veche.