Icoana, lumina Fetei Tale (editia a II a)

ICOANA – dar al lui Dumnezeu, dar al chipului ­dumnezeiesc, dar al chi­purilor îndumnezeite în Biserică – este ziditoare de credință înce­pând de la Întrupare. Ade­vă­ratul Dumnezeu, Care S-a făcut văzut în Iisus Hristos, răspunde che­mării ochilor credinței în arta icoanei – teologie a Frumuseții.
Multe cărți descriu pe larg istoria, tehnica și chiar arta icoanelor, pe care le și reproduc. În ceea ce ne privește, alegem o altă cale, în­cer­când să le deslușim impactul religios și să pătrundem astfel înlăuntrul lor. Vom încerca să lăsăm icoana să ne dezvăluie în Iisus Hristos prea­slăvit – sau în omul mântuit – realitatea sa esențială, plinătatea și adevărul său.
Aici, Sfânta Scriptură și textele liturgice ale Bisericii, precum și învățătura Părinților, ne vor introduce în inima fiecăreia dintre icoa­ne­le de care ne vom apropia. Fie ca această apropiere să fie cea a Lu­mi­nii necreate și să împlinească în noi dorința lui Hristos: „Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 40).
Pr. Daniel Rousseau