Invatatura de minte. Eseuri despre educatie

Pe de o parte, mă preocupă acea învățătură care contează, cea care ne poartă de mână în străbaterea anevoiosului drum de la copilărie, pubertate, adolescență la maturitate. Cea care, asemeni măselei «de minte», face parte din devenirea noastră.

Pe de altă parte, cartea de față reflectă nedumerirea și îngrijorarea autorului față de fervoarea politicilor educaționale românești postdecembriste de a repeta, iar și iar, aceleași erori, aceleași idiosincrazii obtuze, aceleași populisme ipocrite, dovedindu-și neputința de a se învăța minte chiar și după noianul de eșecuri contorizate vreme de trei decenii.” - Liviu Papadima

„Ca filolog, ca profesor de literatură, mă preocupă în primul rând chestiunea lui «cum citim». Lecturile de care noi, cei din branșă, ne simțim atașați corespund unui anumit pattern de acțiune, pe care am vrea să-l transmitem învățăceilor noștri: debarasează-te de constrângerile exterioare de timp și citește «relaxat», într-un ritm care să-ți permită o procesare mentală optimă a textului pe care îl parcurgi (...) Cititul, așa cum îl vedem noi, cei «din branșă», e o activitate deopotrivă energică și delicată în care, dacă îți dorești răsplata, investești atenție, răbdare, imaginație.” – Liviu Papadima în dialog cu Sorin Ivan

„Volumul, care adună texte mai vechi şi mai noi despre educaţie, nu este excepţional doar prin calitatea scriiturii unui om cult, profund, empatic şi plin de umor, ci şi prin aceea că reprezinta o intervenţie inedită în dezbaterea publică de la noi. Simplu spus, texte ca ale profesorului Papadima sunt foarte greu de găsit pe piaţa românească saturată de intervenţii amatoristice, puseuri motivaţionale, predici de rit nou cu idei vechi şi multe alte forme colorate şi superficiale. Liviu Papadima scrie jucăuş, tandru şi pătrunzător, cu naturaleţea dubiului şi înţelegerii de sine, cu umor şi acidul (auto)ironiei, cu toată supleţea şi greutatea culturii pe care o are. Îmi aminteşte de scrierile unui Gert Biesta, de asemenea cvasinecunoscut la noi. Mi-aş dori sincer ca volumul să ajungă la cât mai mulţi profesori, să influenţeze cu forţa pe care o simţi în fiecare pagină, să modeleze cu puterea sa aproape gravitaţională.” - Doru Căstăian

“Meseria noastră e riscul. Ca părinți, ca profesori. O meserie în care poți greși, uneori amarnic. Dar nu poți să nu-ți pese. Și mi-aș dori și eu un învățământ în care să nu mai "formăm" clasamente, statistici, sondaje, grafice, standarde, baremuri, ci să creștem copii și tineri spre a deveni adulți. Dup-aia o să le vină și lor rândul.” - Liviu Papadima