Pagini alese volumul III - Marturii

George Banu isi abandoneaza statutul de spectator pentru a traversa frontiera ce-l separa de scena si a propune texte fragmentare texte pentru un teatru-marturie: Uitarea Odihna. Lor li se adauga Monologurile neimplinirii unde autorul isi evoca esecurile personale ce i-au permis sa se recunoasca pe sine si sa admita „neimplinirea” ca destin al teatrului.

George Banu se converteste in ghid ce-si conduce prietenii in locurile secrete ale unui Paris personal sau se retrage in apartamentul lui pentru a se consola in initimitatea Iisusilor sai figuri ale unei arte sacre pentru care-si exprima atractia.
Marturii entre-deux intre arta si existenta la George Banu niciodata definitiv disociate.