Politetea in romana, coreeana si japoneza. Aspecte lingvistice si pragmatice. Studiu de caz comparativ

Chiar dacă limba română1 , pe de o parte, şi limba coreeană şi japoneză2 , pe de altă parte, au origini istorice diferite, neexistând vreo înrudire genetică între ele, totuşi, în ceea ce priveşte exprimarea lingvistică a politeţii, există destul de multe asemănări între acestea. Lucrarea va scoate în evidenţă faptul că, deşi la nivel gramatical asemănările între cele trei limbi nu sunt numeroase, totuşi, se pot găsi asemănări importante între ele la nivelul pragmaticii, mai precis la nivelul exprimării politeţii. Ar putea fi vorba, în cazul elementelor comune celor trei limbi, despre o anumită constantă, despre un element ce caracterizează, într-un mod aproape universal, competenţa conversaţională (communicative competence) a oamenilor3