Prima si ultima libertate

Jiddu Krishnamurti (1895-1986) este considerat de revista Time „unul dintre cei cinci sfinti ai secolului XX”, iar Dalai Lama l-a numit „unul dintre cei mai mari ganditori ai veacului nostru”.

Daca adevarul ne poate elibera, unde il putem gasi? In opinia lui Krishnamurti, adevarul nu il gasim in societate si in institutiile sale, nici in religiile organizate si in dogmele lor si nici in vreun guru expert in self-help. Speranta gasirii adevarului si libertatii ultime nu poate veni de la cineva care isi spune ce sa faci si in ce sa crezi, ci doar prin propria intelegere de sine creatoare. In Prima si ultima libertate, Krishnamurti il poarta pe cititor intr-o cautare cuprinzatoare ce exploreaza preocuparile obisnuite ale societatii, precum suferinta si frica, iubirea si sexul, sensul vietii si transformarea personala, raportand in mod constant aceste lucruri la cautarea esentiala a adevarului pur si a libertatii desavarsite.

 

Pentru a intelege chinul si tulburarea ce exista inauntrul nostru, cum exista si in lume, trebuie mai intai sa gasim claritatea inlauntrul nostru, iar aceasta claritate rezulta dintr-o gandire corecta. Este o claritate care nu trebuie organizata, caci nu poate fi schimbata cu o alta. Gandirea unui grup organizat e doar repetitiva. Claritatea nu este rezultatul unei afirmatii verbale, ci al unei autoconstientizari intense si al unei gandiri corecte. Gandirea corecta nu este consecinsa unei simple cultivari a intelectului, nici conformarea la un model, oricat de valoros si de nobil ar fi acesta. Gandirea corecta rezulta din autocunoastere. Fara a te intelege pe tine insuti nu ai o baza de gandire; fara autocunoastere, ceea ce gandesti nu este adevarat.

J. Krishnamurti