Razboaiele lui Alexandru cel Mare. 336-323 i.Hr. (vol III)

 Epoca lui Alexandru si cucerirea Imperiului Persan sau "ahemenid" constituie un moment crucial in istoria universala. Aceasta carte prezinta o incursiune fascinanta in faptele de arme ale unuia dintre cei mai mari generali cunoscuti vreodata. Cuceririle lui Alexandru au o semnificatie profunda. Desavarsind noile arme si tactici dezvoltate de tatal sau, Filip al II-lea, si combinandu-le cu folosirea unor unitati specializate si a ultimelor strategii in materie de razboi de asediu, Alexandru a permis regatului Macedoniei sa depaseasca limitarile armatelor oraselor-stat si sa cucereasca lumea. 

Fragment din volumul "Alexandru cel Mare. Campaniile din 336-323 i. Hr." de Waldemar Heckel:

 

"Cuceririle lui Alexandru cel Mare reprezinta un punct de rascruce intre lumea orasului-stat grecesc (polis) si asa-zisa lume elenistica, regatele orientale, unde succesorii lui (diadohi) Alexandru au aplicat o spoiala de cultura si administratie greceasca lumii barbare. Aceste teritorii antice din Orientul Apropiat au fost dintotdeauna campul de lupta dintre civilizatiile orientale si occidentale si aveau sa fie astfel cu mult dincolo de delimitarile cronologice ale lumii antice.

Contactul occidentalilor cu Orientul Apropiat a inceput in Epoca Bronzului, in Asia Mica a hititilor, in valea fluviului Oronte din Siria si in delta egipteana a Nilului. Fresce spectaculoase si alte artefacte ale civilizatiilor preistorice din Marea Egee descriu legaturile, atat prietenesti, cat si ostile, dintre straini si „grecii" miceeni-minoieni. Chiar dupa caderea Troiei s-a incheiat ceea ce istoricul Herodot a considerat prima mare lupta intre Est si Vest, iar dupa prabusirea civilizatiilor din Epoca Bronzului — in circumstante care nu sunt clare inca — noi valuri de emigranti greci s-au revarsat pe tarmurile Asiei Mici. Pornind de aici, ei s-au raspandit pe coasta Marii Negre si in Levant si, in cele din urma, in vest. Dar deja in secolul VI coloniile grecesti din Asia Mica intrasera sub incidenta lidienilor. Acest regat s-a aliat cu mezii, care i-au condus pe persii din Ecbatana (Hamadanul de azi) pana cand au fost inlaturati de Cirus cel Mare. Cresus, al carui nume este sinonim cu averea fabuloasa, a fost ultimul dintre suveranii lidieni, iar in 548/547 a ridicat o armata impotriva proaspat imbogatitilor persi, indus in eroare de oracole grecesti ca avea sa dobandeasca un imperiu si mai mare. Dupa o batalie nedecisiva langa fluviul Halys, trupele lidiene au rupt randurile, dupa cum le era obiceiul — dat fiind ca nu erau obisnuite sa poarte razboi in lunile de iarna —, dar Cirus i-a adus pe persi pana la zidurile din Sardis, a cucerit citadela si l-a ucis pe Cresus."