Corigent la limba romana, Editura Cartex

Parca e icoana sfintei Filofteia de la capatul patului meu, pe care maestrul anonim a imbracat-o in argint si nu i-a lasat descoperit decat chipul masliniu cu ochii verzi si buzele rosii.

Nu stiu cine a hotarat ca patronul scolarilor silitori din Romania sa fie Sfantul Petre. Unul din cei patru evanghelici ar fi fost poate mai nimerit. Sfantul Petre nu stia nici macar sa citeasca !...

Se pare insa ca simbolul cheilor cu care Sfantul Petre te intampina din pragul fiecarei biserici mai are si alta interpretare decat cea pe care mi-o daduse popa Gheorghe, profesorul nostru de religie din cursul inferior. In viata, ca si dupa moarte, portile raiului nu se deschid decat pentru cei „saraci cu duhul". De cele mai multe ori podoabele mintii si ale sufletului sunt bagaje inutile, care-ti ingreuiaza drumul spre imparatia cerurilor. Si daca stii sa citesti cartile sfinte si printre randuri, inveti ca adevarata fericire pamanteana este sa te poti lepada la timp de ai tai si de tine insuti sau, cum s-ar zice in stilul evanghelic: sa n-astepti niciodata sa cante cocosii de trei ori!...

Pregateste-ti dar cheile, Sfinte Petre. Dupa cum vezi, ingropam inca un an scolar, si-acum venim sa batem din nou la portile raiului. Nu ne mai intreba cine suntem, fiindca ne cunosti din anii trecuti. Suntem tot noi, adica: Eu, Cotan si Mihaita... Cantareste-ne bine mintea si sufletul in balanta palmelor tale apostolice si deschide portile numai aceluia din noi care va fi demn sa intre...

Si eroul predicii de pe munte raspunde: „Fericiti cei fara nici un fel de bagaj, fiindca aceia nu vor avea nimic de pier-dut!"..."