Fii propriul tau astrolog mereu inspirat

Astrologia si astronomia sunt doua cuvinte ce desemnau, la origine, cea mai veche stiinta: explorarea Universului. Inca de la inceputurile umanitatii, oamenii au fost fascinati de stele. Ei au cautat dintotdeauna sa descopere pe cer semne ale destinului. Primii astrologi erau invaluiti intr-o aura de mister, astrologia era rezervata unei anumite elite, catorva rare fiinte initiate, exceland mai mult sau mai putin in caracterul divinator. Astrologul de astazi nu este un ghicitor. Rolul sau este mai putin de a face previziuni, si mai mult de a se cunoaste pe sine (respectiv de a-i ajuta pe ceilalti sa se cunoasca), pentru ca fiecare sa actioneze cum se cuvine, in functie de conjuncturile astrologice revelate si de aspiratiile sale in ceea ce priveste dezvoltarea personala.
Fragment din volum:

“Viata de zi cu zi

Al doilea semn de apa si de toamna, Scorpionul domina tenebrele. Doi este simbolul unei diviziuni. In triada semnelor de apa, el exprima deci o opozitie, un conflict intre doua forte: ziua si noaptea, ratiunea si instinctul. Ca toate conflictele, acesta se poate traduce mai degraba prin evolutie creatoare decat prin distrugere. Intr-un fel sau altul, Scorpionul impinge lucrurile spre termenul lor. Malefic si benefic in acelasi timp, el este permanent intr-un context de distrugere si creatie, de moarte si de reinviere. Cu aceasta reputatie de aparat, el nu este un mare comic, evident. Cand zambeste, ii este mult mai usor sa zambeasca de durere decat de placere.
Scorpionul isi ascunde jocul. Se spune ca ambitiile sale sunt atat de secrete, incat le rezerva doar intimilor sai. Intentiile sale sunt misterioase, iar caracterul lor enigmatic. Cand il cunoastem mai bine, realizam ca in final el ascunde putine lucruri. Dar el este astfel conceput incat adesea nu stie stanga ce face dreapta. Inconjurat de un halou de umbra, el vrajeste. Imobilitatea sa, tacerile sale intreaba. El insusi cauta fara incetare in spatele aparentelor sensul ascuns al lucrurilor. Viseaza la transparenta. El face adesea greseala sa creada ca este suficient sa vrei cu adevarat ceva pentru a-l obtine, si ca pentru a gasi trebuie sa caute. Exercitiul il face pe maestru: chiar daca ceilalti sunt in alte dispozitii, chiar daca hazardul poate fi derutant, el vrea totul sau nimic, asadar, nici sentimentele, nici ideile, nici vorbele, nici actiunile nu vor fi nefondate sau neintentionate. Nimic nu se va face inconstient, mecanic, nici chiar sa respire sau sa doarma. Acolo unde ceilalti cred ca ratiunea sau nebunia conduc lumea, el considera ca dorinta este cea care comanda oamenilor si evenimentelor. Cum sa iti controlezi propriile dorinte fara sinceritate? Secretul consta in a controla dorintele celorlalti, indreptat fiind totusi spre sine. Acest fenomen la el apare inconstient.”