Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri

Intr-o zi, Stefano isi urmeaza tatal pe mare. La un moment, vede in departare „un lucru” care le urmareste corabia. Afla mai apoi ca doar el si „cei de acelasi sange” il pot vedea, ca lucrul intunecat din zare este de fapt un monstru, un colombre ce-l va urmari toata viata, si ca in cele din urma il va ucide. Fermecat de gandul monstrului, Stefano isi dedica viata marii si-si traieste fericirea si bogatia sub semnul mortii. Ajuns in pragul sfarsitului, se hotaraste sa infrunte hidoasa creatura: aceasta-l ajunge din urma, dar, in loc sa-l ucida, ii dezvaluie de ce l-a urmarit toata viata…

Dino Buzzati (1906-1972), fiul unui profesor de drept international si al unei descendente din nobilimea venetiana, s-a nascut la Belluno, in apropierea Alpilor Dolomiti. Dupa studii de drept la Milano, devine redactor la Corriere della Sera, unde va lucra pana la sfarsitul vietii. Prin cronicile si reportajele sale (in 1939 este trimisul special al ziarului in Etiopia, iar intre 1940 si 1942 il gasim corespondent de razboi in marina militara), Buzzati a fondat o noua scoala de jurnalism. Romantismul de factura germana atribuit primelor sale carti, Barnabo, omul muntilor (1933) si Secretul Padurii Batrane (1935), este inlocuit, in Desertul tatarilor (1940), cu un existentialism de perceptie abisala, „nevrotica“, a lumii inconjuratoare, unde descifrarea realitatii se realizeaza in codul semanticii kafkiene. De sorginte kafkiana sunt si multe dintre textele reunite in Saizeci de povestiri (1958), volum care i-a adus Premiul Strega. Autor de librete muzicale si numeroase piese de teatru (Un caz clinic este pusa in scena de Giorgio Strehler la Piccolo Teatro din Milano, apoi la teatrul parizian La Bruyere, in traducerea lui Camus), Buzzati imbogateste substantial peisajul literar italian al celui de-al saptelea deceniu cu romanele Marele portret (1960) si O dragoste (1963). Proza scurta a aceluiasi deceniu e reunita, in 1966, in volumul Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri. Se casatoreste, in 1966, cu Almerina Antoniazzi. Moare la 28 ianuarie 1972, in clinica La Madonnina din Milano.