Psihopatologia vietii cotidiene

Fiecare dintre noi a avut momente in care nu si-a putut aminti un nume propriu, a uitat de o intalnire, a pierdut un obiect primit in dar de la o persoanaƒ apropiataƒ. Sunt toate aceste "acte ratate" cauzate de un periculos proces de deteriorare a creierului sau doar expresii simbolice ale unor tensiuni sau conflicte psihice? Freud, intemeietorul psihanalizei, demonstreazaƒ caƒ psihopatologia noastraƒ cea de toate zilele este o tulburare minoraƒ si trecaƒtoare, de cele mai multe ori, a vietii psihice, dar semnificativaƒ. Ea ne face transparenti pentru ceilalti, asa cum ii face si pe ceilalti transparenti pentru noi. Dacaƒ vrei saƒ citesti gandurile ascunse ale celorlalti invataƒ de la Freud cum saƒ decriptezi actele ratate! "De fiecare dataƒ cand ne exprimaƒm gresit in vorbaƒ sau in scris putem saƒ conchidem caƒ avem de-a face cu o tulburare cauzataƒ de procese psihice in afara perimetrului intentiei noastre, dar trebuie saƒ admitem caƒ eroarea de vorbire si de scriere urmeazaƒ adesea legile similitudinii, ale comoditaƒtii sau ale tendintei de accelerare " "Un prieten imi comunicaƒ urmaƒtoarea intamplare: «Am acceptat cu cativa ani in urmaƒ alegerea in comitetul unei anumite uniuni literare, pentru caƒ am presupus caƒ asociatia mi-ar fi putut fi odataƒ de ajutor promovand reprezentarea dramei mele, si am luat parte regulat, chiar dacaƒ faƒraƒ prea mult interes, la sedintele care aveau loc in fiecare vineri. Acum cateva luni am primit apoi asigurarea unei montaƒri la teatrul din F. si de atunci mi s-a intamplat sistematic saƒ uit de sedintele uniunii. Cand am citit scrierea dumneavoastraƒ despre astfel de lucruri, m-am rusinat de uitarea mea, mi-am faƒcut reprosuri caƒ este o mojicie saƒ nu mai particip acum dupaƒ ce nu mai am nevoie de oamenii respectivi si m-am hotaƒrat saƒ fac totul pentru a nu uita saƒ merg in vinerea urmaƒtoare. Mi-am tot amintit de aceastaƒ intentie a mea, panaƒ ce am dus-o la indeplinire si m-am aflat in fata usii saƒlii de sedinte. Spre mirarea mea era inchisaƒ insaƒ, sedinta fiind incheiataƒ; caƒci maƒ inselasem asupra zilei: era deja sambaƒtaƒ! »" [Sigmund Freud]