Strania poveste a doctorului Jekyll si a domnului Hyde

Isi duse paharul la buze si il bau dintr-o inghititura. Urma un strigat; se rasuci, se clatina, se agata de masa si se tinu de ea, holbandu-se cu ochii injectati, gafaind cu gura deschisa; si cum priveam intr-acolo, interveni, dupa cum mi se parea, o schimbare… parea sa se umfle… fata i se inegri dintr-odata, iar trasaturile pareau sa se topeasca si sa de modifice…“

„In clipa urmatoare, sarisem in picioare si ma aruncasem la perete, cu mainile ridicate, ca sa ma apar de acea creatura, cu mintea curpinsa de spaima. – O, Doamne! am urlat si iarasi: O, Doamne!, din nou si din nou; caci acolo, inaintea ochilor mei – palid, zdruncinat, pe jumatate lesinat si bajbaind cu mainile inaintea sa, precum un om inviat din morti – statea Henrz Jekyll!“