Vremuri second-hand, Svetlana Aleksievici

„In societate a aparut «cererea» pentru Uniunea Sovietica. Pentru cultul lui Stalin. Jumatate din tinerii intre nouasprezece si treizeci de ani considera ca Stalin a fost «cel mai mare om politic». Un nou cult al lui Stalin in tara in care Stalin a distrus la fel de multi oameni ca Hitler?! E din nou la moda tot ce e sovietic... Invie idei demodate: despre marele imperiu, despre «mana de fier», despre «specificul caii rusesti»… Au readus la suprafata imnul sovietic, exista Comsomol, doar ca se cheama «Ai nostri», exista partidul puterii, copie a partidului comunist.
Presedintele are aceeasi putere ca secretarul general. Absoluta.
In locul marxism-leninismului e ortodoxia… Am intalnit pe strada niste baieti in tricouri cu secera si ciocanul si cu portretul lui Lenin. Ştiu ei oare ce este comunismul?“ (Svetlana ALEKSIEVICI)
    „Homo sovieticus exista – Svetlana Aleksievici l-a intalnit. In aceasta lucrare polifonica, in care se amesteca voci ale strazii, conversatii relatate si decupaje din presa, fiecare marturie este adevarata. Ceea ce rezulta are un farmec hipnotic… Vremuri second-hand este o carte densa si puternica asemenea unui rau.“ (Le Figaro)
    „In ultimii 30-40 de ani, Svetlana Aleksievici a creat portretul individului sovietic si postsovietic. Cartile ei nu prezinta insa o istorie a evenimentelor, ci o istorie a emotiilor – o istorie a sufletului omenesc.“ (Sara DANIUS, secretar permanent al Academiei Suedeze)
    „Vremuri second-hand este un mausoleu literar inchinat cetatenilor unui imperiu care a disparut in trei zile, la fel de fulgerator cum Rusia tarista a devenit, in 1917, Uniunea Sovietica. Dar este, mai presus de toate, un monument dedicat celor care, in cursul Istoriei, s-au simtit la un moment dat straini de vremurile pe care le traiau. Acest exil interior nu poate fi marturisit decat la persoana intai, de la suflet la suflet." (Julie CLARINI, Le Monde)
    „Am cautat o metoda literara care sa-mi permita o aproximare cat se poate de fidela a vieții reale. Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat si m-a hipnotizat, mi-am dorit s-o fixez pe hartie. Astfel ca mi-am insusit imediat acest gen cu voci omenesti si marturii, probe si documente reale. Asa aud si vad eu lumea – ca pe un cor de voci individuale si un colaj de detalii cotidiene… In acest fel, pot fi simultan scriitor, reporter, sociolog, psiholog si preot.“ (Svetlana ALEKSIEVICI)