Arta sportului. Placere si agresivitate

A apărut ARTA SPORTULUI, cea de-a 110-a carte a scriitorului și cineastului Grid Modorcea. Este o carte de povestiri pe teme sportive. A apărut la Editura Scriitorilor, în condiții grafice deosebite. Subtitlul ei este „plăcere și agresivitate”. Autorul pledează pentru sport ca artă a plăcerii. Plăcerea estetică este generată de jocul unor mari campioni. Un joc al performanței fizice, dar și al gândirii. Cum ar fi baletul aerian al jocului de baschet din NBA. În jurul conceptului de mișcare, se fac aplicații asupra îngemănării dintre artă și sport. Aplicațiile se fac pe două sporturi de bază, fotbal și tenis.

Autorul a ales însă turneele de Grand Slam la care a participat ca spectator, în special la US Open și Roland Garros, iar la fotbal, aplicația se face pe World Cup 2014 și 2018, dar și pe competiția Champions League 2020, pentru a se arăta cum frumusețea sportului încearcă să ne facă să uităm de pandemie.

Este o carte de portrete, cum ar fi portretele unor mari jucătoare de tenis, Serena Williams, Maria Sharapova, Victoria Azarenka, Caroline Wozniacki, Garbine Muguruza și până la Coco Gauff, Sofia Kenin și Iga Swiatek. Jucătoarele de tenis din România sunt prezentate amplu, în special Simona Halep și Sorana Cîrstea.
Sportul ca plăcere sau sportul ca agresivitate?, aceasta este întrebarea la care răspunde autorul. Și oferă și soluții noi pentru îndreptarea sportului spre artă, ba există și o viziune spirituală privind sportul viitorului (capitolul final). Un loc aparte ocupă ideea de tăcere, limba tăcerii fiind consubstanțială sportului.

Volumul ARTA SPORTULUI este o premieră editorială, fiind o aplicație artistică și literară, cu accente filosofice, asupra sportului. Un scriitor cu o mare experiență, o notorietate națională, cu remarcabile infiltrații în arta americană, își spune părerea despre sport. Este un caz aproape unicat, fiindcă, cu excepția lui Jack London și Hemingway, puțini scriitori s-au aplecat asupra sportului, deși și arta scrisului este un sport sui-generis, așa cum misticii consideră că există o gimnastică a sentimentelor. Ne face plăcere să amintim că James Joyce și Vladimir Nabokov au fost în tinerețea lor portari de fotbal. Iar Camil Petrescu a avut o revistă numită chiar „Football”. Și stadionul este o bibliotecă sui-generis.

Sportul și arta sunt activități fundamentale ale ființei umane, ele se întregesc. În cazul sportului, arta începe acolo unde se termină agresiunea, adică unde sportivitatea și pregătirea au atins cote maxime. Cea mai atentă analiză se face în raport cu dependența sportului de bani. Istoria sportului a degenerat spre latura mercantilă, care este cel mai mare dușman al artei sportului. Dar ea poate fi învinsă, dacă este prezentă plăcerea sportivă, contra interesului pecuniar. Este o problemă esențială întoarcerea sportului la valorile lui sacre, așa cum au fost consacrate în antichitate, când modelul oamenilor era Apollo, zeul artei și al sportului, al poeziei și al arcașilor, al muzicii și al mișcării atletice.

Coperta cărții elogiază tocmai acest aspect, ilustrând dansul lui Apollo cu cele nouă muze, dar și capodopera antichității grecești, atletul pur, simbol al artei sportului, „Discobolul” lui Myron (c. 460 î.H.), operă aflată la Luvru. Viitorul este al artei sportului, când omenirea se va elibera de angoasele existențiale. Viziunea utopică este necesară, mai ales că ea are antecedente în antichitate. Așa ceva a exista în istorie, oamenii au creat o artă a mișcării, este timpul să fie reamintită și să se înainteze în acest spirit.