Asistenta sociala a persoanelor varstnice in Romania postdecembrista

Volumul intitulat „Asistența socială a persoanelor vârstnice în România postdecembristă” reprezintă o contribuție analitică și critică la înțelegerea îmbătrânirii ca fenomen social, etic și politic. Cartea propune o lectură a senectuții în contextul tranziției postcomuniste, în care politicile sociale, cadrele instituționale și mentalitățile colective au fost în continuă reașezare și rescriere.

Lucrarea este structurată în capitole tematice care acoperă o paletă largă de dimensiuni: definirea vârstei a treia în cheie istorică și culturală; explorarea nevoilor, vulnerabilităților și formelor de excluziune socială specifice persoanelor vârstnice; analiza modelelor de îngrijire și a fundamentelor teoretice ale intervenției în serviciile sociale; examinarea cadrului normativ și instituțional; reflecția etică asupra practicii profesionale, precum și o privire atentă asupra fenomenului abuzului și neglijării îndreptate asupra vârstnicilor.

Fiecare secțiune a cărții articulează teoria cu realitatea trăită în sistemul de asistență socială din România, propunând o abordare care trece dincolo de evidențele cantitative și reglementările procedurale, pentru a interoga valorile, reprezentările și practicile ce stau la baza politicilor publice dedicate protecției seniorilor. Volumul oferă o analiză retrospectivă a evoluției serviciilor dedicate persoanelor vârstnice în ultimele trei decenii, subliniind atât progresele, cât și limitele sistemului actual de îngrijire și contribuind la o înțelegere mai clară a locului acordat îngrijirii ca principiu de coeziune socială.

Adresată profesioniștilor din domeniul social, formatorilor, studenților, dar și tuturor celor preocupați de grija față de persoanele bogate în ani și experiență de viață, cartea devine un reper pentru oricine își dorește să înțeleagă cum îmbătrânirea nu este doar un proces biologic, ci o oglindă fidelă a contractului social și moral dintre generații.