Cand trandafirii infloresc in Sicilia

Ce a mai rămas din femeile, bunici și mame, care au venit pe lume înaintea noastră?

La început, a fost Rosa. Născută într-un mic sat sicilian la începutul secolului XX, firea ei reflectă floarea al cărei nume îl poartă: un trandafir plin de spini. Nu poate să nu invidieze libertatea pe care o au tatăl și fratele ei. Dar apoi îl întâlnește pe Sebastiano Quaranta, un bărbat singur pe lume, fără tată, mamă sau surori. Fug împreună, se căsătoresc și deschid o tavernă, care devine un punct central de întâlnire pentru sătenii din cele patru orașe din jur. În anii următori, Rosa dă naștere la doi fii și unei fiice: chipeșul Fernando, Donato, care se înscrie la seminar, și Selma, ale cărei mâini sunt la fel de delicate ca broderia pe care o stăpânește perfect: este un talent pe care fiicele ei îl vor moșteni de la ea. Selma crește și devine primejdios de frumoasă. Se îndrăgostește de Santi Maraviglia și se căsătorește cu el, împotriva sfatului mamei sale. Consecințele căsătoriei Selmei se abat asupra celor trei fiice ale sale: rebela Patrizia, Lavinia, la fel de frumoasă ca Virna Lisi, și Marinella, favorita tatălui lor, care va ajunge să studieze în străinătate.

Acest roman îl introduce pe cititor într-o dramă epică cu personaje obișnuite, dar de neuitat, femei care se luptă să-și găsească identitatea într-o lume dominată de mentalitatea patriarhală.

„O poveste despre formarea generațiilor în anii celui de-al Doilea Război Mondial, ai boom-ului economic și ai ultimei părți a secolului al XX-lea, o epopee a vieții de zi cu zi, uneori dramatică, pe fundalul unui sat de munte din Sicilia, în jurul unui nucleu de personaje feminine capabile să-și urmărească viitorul cu determinare.“ – Marzia Fontana, La Lettura

„Romanul lui Tamigio este, în mod conștient, plin de ecouri, pentru că ar fi imposibil să nu percepem reverberații ale romanului Lexic de familie al Nataliei Ginzburg sau anumite nuanțe care te duc imediat cu gândul la surorile Pintor ale Graziei Deledda sau la Dacia Maraini și, mai recent, la Stefania Auci.“ – Stefano Massini, Robinson

„O frescă puternică cu ecouri de realism magic.“ – Erica Manna, la Repubblica