Ce se ascunde intre noi

Nina nu o va putea ierta niciodată pe Maggie pentru ce i-a făcut. Și nu o va putea lăsa niciodată să plece.

Se spune că fiecare casă ascunde secrete. Iar casa în care Maggie și Nina au locuit împreună atâția ani nu face excepție. Doar că secretele de aici nu sunt îngropate în trecut.

Din două-n două seri, Maggie și Nina iau cina împreună. Apoi, Nina o conduce pe Maggie înapoi în camera din pod și îi prinde lanțul greu care o ține captivă. Pentru că Maggie a făcut lucruri de neiertat. Și acum plătește pentru ele.

Dar Nina nu știe tot ce s-a întâmplat. Iar Maggie e hotărâtă să păstreze adevărul ascuns, chiar dacă acest lucru ar putea să o coste viața.

Pentru că, în această casă, adevărul e mai periculos decât minciunile.

Recenzii:

„Am început cu milă, am continuat cu furie, și am terminat cu frica în oase. Nu știam dacă să plâng pentru ea sau să-i închid ușa pe veci. O poveste malefic de captivantă.” — Andre

„Am citit cartea asta într-o singură noapte. De fiecare dată când credeam că am înțeles ce se întâmplă, autorul îmi trântea o nouă minciună în față. Și mi-a plăcut la nebunie!” — Mary

„Este genul de thriller care îți face creierul să urle: NU SE POATE! Și totuși, se poate. Un final care mi-a lăsat sufletul pe podea.” — Claire

„Am trecut de la compasiune la oroare în 3 pagini. John Marrs te face să crezi că știi ce urmează, dar în realitate… n-ai nicio idee.” — Xenia

„Nu mi-am dat seama cât de tensionată eram până n-am închis cartea și am observat că strângeam coperta cu ambele mâini. O capcană psihologică în care am intrat de bunăvoie.” - Luc

Fragment din carte
„Acum, consideră-te avertizată. Nu mai am nevoie de tine. Nu mă mai gândesc cu drag la zilele noastre de început, așa că șterg toate amintirile acestea și tot ce a urmat. Fiindcă de multe ori în timpul petrecut împreună mi-am dorit o relație mai bună decât cea pe care o avem noi, dar am ajuns să înțeleg că așa mi-a fost sortit. Astea-s cărțile pe care le-am primit, iar acum ți le arăt pe toate. Jocul s-a terminat. Ești persoana cu care împart casa asta, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu însemni pentru mine mai mult decât obloanele care ascund ce se petrece aici, podeaua pe care calc ori ușile pe care le folosim pentru a ne separa existența. Abia acum recunosc viața jalnică pe care mi-ai țesut-o ca un păianjen și cum nefericirea ta avea nevoie de prezența mea ca să nu te simți atât de izolată.”