Claude Monet

Ca nici un alt artist din cercul impresioniștilor, Claude Monet (1840 - 1926) și-a ascuțit la maximum simțul propriu oricărui pictor: observația. Monet nu a fost un teoretician, nu voia să stabilească idei și metode, nu voia să formeze o școală sau să fie liderul unui grup de artiști programatici. Ceea ce își dorea era să picteze și s-a aplecat, în special, asupra peisajului cu schimbările lui zilnice sau sezoniere, de lumini, umbre, vânt sau vreme. Indiferent de anotimp sau intemperii, îi plăcea să stea afară, în aer liber; la bătrânețe, Monet spunea că, de fapt, nu a avut și nu a folosit niciodată un atelier, întrucât natura i-a servit întocmai. Și chiar dacă nu este în totalitate adevărat, Monet este considerat unul dintre cei mai înverșunați susținători ai picturii en plein air, adică ai picturii sub cerul liber. În timp ce artiștii anteriori realizau numai câteva schițe în natura, pe care le finalizau apoi în atelier, Monet își aşeza șevaletul afară și încerca să își transpună simțirile la fața locului. In ciuda problemelor financiare persistente și aflat în căutarea unor noi motivații, artistul a călătorit mult prin Europa, trecând astfel prin Norvegia, Londra sau Veneția.