Cronicile domnisoarei Poimaine 1: Vremea vrajitoarei niciodata

Cu multă vreme în urmă, am cunoscut-o pe Domnișoara Poimâine pe când era mică și i-am fost alături când s-a jucat prima oară cu Timpul. Povestea nu s-a sfârșit prea bine atunci pentru ea, căci unchiul ei, Tempus Întâiul, a prins-o și-a alungat-o departe, la marginea regatului său. Pe o insulă în mijlocul vârtejurilor temporale, departe de familie și prieteni, având drept companie doar muzica, Domnișoara Poimâine a crescut și-a devenit adolescentă. Așa am regăsit-o, mai târziu. Aproape să n-o recunosc cu părul violet, un tatuaj pe umăr, haine asimetrice și spirit rebel. Mi-a spus că are planuri și visuri mari. Mi-a promis treceri amețitoare prin trecut și viitor, dacă o însoțesc în noua ei călătorie. N-am putut să spun nu și așa m-am nimerit într-o aventură cu pirați și umbre, cu vrăjitoare și muzicanți, cu dictaturi sumbre și povești de dragoste emoționante.

Adina Rosetti