Cum reusesti, viata mea

A venit la înmormântare

nu-l mai țineam minte dar mi-a zis

„eram copii în curte la bunicul tău

și tu aventuros ca de-obicei

– ce-ar fi să îngropăm un mesaj

pentru noi cei din viitor? –

pe urmă am încercat și eu singur

și peste ani se construia pe deasupra

sau se turna ciment”

Îi părea rău ca de un eșec

dar mi-am amintit instant de el

de amiaza aia de vară

pe grămada de lemne în fața grădinii

cu straturi de roșii mari

urâte, cărnoase și dulci.