Despre furie si despre vant

“Și acum dă colțul străzii Inganni pentru a ajunge la trecerea de pietoni, iar acolo nu e aproape nimic altceva decât o adevărată catedrală luxoasă și strălucitoare, cu mașini de vis în interior. Știe pentru că de zece zile trăiește calvarul picioarelor reci și pentru că tot îi mai plac luminile acelea de jos spre în sus, ca mici lame calde care îmbrățișează mașinile. În plus, de ieri se află în vitrină, la loc de onoare, acel monstru alb decapotabil care pare un trofeu. Nu că i-ar plăcea luxul sau mașinile unicat, evident, dar chiar și un călugăr știe să recunoască frumusețea când o vede. În special un călugăr, poate, și chiar mai mult unul cu picioarele care sunt două sloiuri greoaie de gheață.” Alessandro ROBECCHI