Dumnezeu s-a nascut in exil

„Tema exilului se afla asadar plasata in centrul operei sale; sunt putine temele la care oamenii epocii noastre sa se simta mai bine acordati. Exilul cu suferintele lui, cu sfasierile lui, cu nostalgiile lui tragice, dar si cu nemaipomenita lui forta de purificare. „Am ales exilul spre a putea spune adevarul”, ne asigura Nietzsche. […] In 1958, Vintila Horia a avut o intalnire, o intalnire de spirit. Se celebrau in anul acela doua mii de ani de la nasterea lui Ovidiu. A reluat operele poetului, mai mult sau mai putin uitate dupa bacalaureat. A fost o revelatie. Ovidiu fusese si el un exilat. Ba mai mult: murise pe teritoriul Romaniei… Intre scriitorul latin din secolul I si scriitorul roman din secolul XX s‑a format o relatie, un fel de legatura supranaturala, care provenea dintr‑o tainica asemanare. Prin Ovidius Naso, Vintila Horia se recunostea in Tristele, in Ponticele poetului. Curand, exilatului de la Madrid, care s‑a identificat ca sa spunem asa cu modelul sau, i s‑a impus ideea de a‑si exprima propria experienta. Astfel s‑a nascut aceasta mare carte: Dumnezeu s‑a nascut in exil.” (DANIEL‑ROPS, membru al Academiei Franceze)