Ecologismul intre teorie si activism

Ecologia modernă se bazează pe abordarea sistemică a mediului. Conform acesteia, fiecare specie are o valoare ecologică inestimabilă, iar pierderea uneia provoacă dezechilibre globale. Creșterea efectivului populației1 umane precedată de extinderea suprafețelor locuite, extinderea agrosistemelor, defrișări masive, dezvoltarea rețelelor de drumuri, turismul în masă sunt activitățile care au condus la fragmentarea și distrugerea habitatelor naturale, iar degradarea continuă a mediului a dus la scăderea calității vieții umane. Diferite organizații internaționale, prin campanii de conștientizare și sensibilizare, au avut un raport imens la ceea ce aș numi „trezirea la realitate”. Vorbim de o societate „consumeristă”, o risipă care nu poate duce decât spre haos și autodistrugere. Faptul că stocul de resurse este epuizabil, iar dezvoltarea societății umane depinde exclusiv de acestea, ne arată că este nevoie urgentă de a acționa, iar în acest sens specialiștii au găsit o soluție, promovarea și aplicarea principiilor de dezvoltare durabilă, însă este nevoie de educarea și conducerea oamenilor pe această cale. De asemenea, trebuie să menționez faptul că soluțiile necesare pentru a depăși criza ecologică actuală trebuie aplicate la nivel global, iar aici cooperarea dintre state pe acest plan este imperativ necesară. Practic, mediul este cel care unește, toți oamenii au dreptul la un mediu sănătos. Aici, intervine fenomenul globalizării, care deși inițial a condus la epuizarea resurselor (în special prin scurtarea spațio-temporală dintre sursa de exploatare și prelucrarea acesteia), acum unește activiști din toate colțurile lumii, oamenii devin solidari în acord cu principiile conform cărora ecologizarea noii societăți poate asigura un viitor mai bun, ei devin responsabili pentru generațiile viitoare.

Așadar, am ales această temă deoarece consider că mișcările ecologiste au un rol important în societatea de astăzi, atât la nivel global prin cooperarea statelor în ceea ce privește această temă, cât și la nivel statal prin problemele de mediu existente și prin reacția populației asupra lor.

În primă instanță, am decis să analizez cadrul teoretic al ecologismului și prin prisma principiilor ecologiste să înțeleg procedeul prin care conștientizarea cauzelor deteriorării mediului a determinat apariția nemulțumirii populației manifestată ulterior în ceea ce numim activism de mediu. Prin urmare, odată ce populația a înțeles strânsa relație și dependența existenței sale de sănătatea și viabilitatea sistemelor naturale a urmat procesul marilor schimbări, atât la nivel legislativ, cât și sociale și psihologice.

De aceea, următorul capitol va fi dedicat istoricului mișcărilor ecologiste, în care îmi propun să identific bazele ecologismului actual. Mai întâi voi aminti contribuția „părinților ecologiei” (Ernest Heinrich Haeckel, Karl August Möbius, Friedrich Dahl, Charles Darwin, Robert Angus Smith, și alții), apoi voi identifica primele acțiuni de protecție a mediului (primele parcuri naționale, primele rezervații naturale, ș.a) și apoi voi menționa textele ecologiste care pe baza teoriei ecologice, deja suficient de solide pentru a trezi conștientizarea problemelor de mediu și în rândul cetățenilor obișnuiți. Astfel, principiile ecologiste depășesc spectrul științific și invadează domeniul cotidian al societății și încetul cu încetul asistăm la o adevărată amploare a mișcărilor ecologiste. Presiunile populației și urgentarea rezolvării problemelor de mediu a creat nevoia statelor de a coopera. De aceea, următorul pas în prezenta lucrare va trata dreptul internațional în ceea ce privește protecția mediului, analizând principalele organizații internaționale implicate în problemele ecologice și tratatele multilaterale, care au contribuit introducerea principiilor ecologice în politice naționale ale statelor semnatare.

Ultimul capitol va fi dedicat evoluțiilor actuale ale ecologismului și voi încerca să identific rădăcina procesului de îmbinare dintre problemele sociale și mișcările ecologice, în urma căruia rezultă ecologismul radical, ce va fi reprezentat, în prezenta lucrare, de ecoterorism și ecofeminism. Am ales aceste două curente, în primul rând datorită actualității lor și în al doilea rând pentru a putea analiza efectele apărute în urma incapacității autorităţilor statului de a implementa politici viabile de mediu și de a asigura egalitatea socială între femei și bărbați, între comunitățile rurale și cele urbane, sau pentru minoritățile prezente pe teritoriul statului respectiv. De aceea îmi propun să acord atenție și relației dintre religie și mediu, pornind de la premiza conform căreia religia are capacitatea de a influența comportamentul indivizilor, atât față de semenii lor, cât și față de alte specii și de natură. Însă, problemele ecologice depășesc granițele statale, și de aceea îmi propun în ultimă fază să analizez protecția mediului în contextul societății actuale globale și să identific atât efectele pozitive, cât și cele negative pe care fenomenul globalizării le-a avut, de-a lungul timpului, asupra ecologismului. Activismul joacă un rol deosebit de important în rezolvarea problemelor de mediu deoarece prin presiunea exercitată asupra autorităților determină implicarea organizațiilor politice în protecția mediului. Modul prin care activismul ecologic este transmis instituțiilor statului va fi tratat în ultima parte a prezentei lucrări.

1.2. Metodologie şi stadiul cercetărilor

Analiza temei propuse se va realiza printr-un proces sistematic și viguros, pornind de la definirea și înțelegerea ecologismului, continuând cu spectrul internațional legislativ și finalizând cu nuanțarea evoluțiilor actuale ale ecologismului. Pentru realizarea acestor pași voi consulta baza teoretică reprezentată de documentele clasice, care conțin principii ecologice în sens larg, și apoi mă voi axa pe surse care aduc un plus de noutate clasicismului ecologic.

După ce au fost efectuate cele trei etape ale analizei documentelor: găsirea documentelor, evaluarea documentelor și selectarea documentelor, vom trece la analiza de conținut în care vom efectua introspecția surselor relevante pentru tema aleasă – documente clasice, dar şi lucrări actuale din domeniu. Pe lângă analiza de text, vom utiliza și analiza comparativă între diferite opinii cu privire la conceptele ecologice ce vor fi studiate în lucrarea de față pentru a menține caracterul obiectiv al cercetării.

Documentele utilizate vor fi primare și secundare:

1) Sursele primare vin în sprijinul identificării originii ecologismului și ulterior a conceptelor care au deviat de la forma originală și au devenit componente ale ecologismului radical. De asemenea, vom analiza documentele esențiale privind protecția mediului ce aparțin dreptului internațional.

Prin urmare, dacă în primul capitol vom studia definirea și înțelegerea conceptelor, în următorul capitol vom cerceta evoluția acestora. Așadar, vom consulta următoarele documente:

„Alkali Act”, „Limits of Growth”, „Raportul Bruntland”, „Convenţia pentru protecţia pasărilor utile agriculturii”, „Strategia mondială a conservării”, „Manifestul Morges”, „Cartea Europeană”, „Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice”, „Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii ale Florei și Faunei Sălbatice pe cale de Dispariție”, „Convenţia asupra conservării speciilor migratoare aparţinând faunei sălbatice”, „Protocolul de la Montreal asupra Substanțelor care Distrug Stratul de Ozon”, „Convenției privind diversitatea biologică”, „Carta Municipiilor şi Oraşelor Europene pentru Durabilitate”, „Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice”, „Convenția privind diversitatea biologică”, „Comunicare a Comisiei Către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul regiunilor – Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, Organizaţia Naţiunilor Unite – Carta ONU, „Conferinţei Naţiunilor Unite privind Mediul Înconjurător”, „Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării”, Rezoluția Adunării Generale ONU, Nr. 228, United Nations Conference on Environment and Development, „Convenţia pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare, în special în Africa”, „Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii ale Florei și Faunei Sălbatice pe cale de Dispariție”, „O viață bună, în limitele planetei noastre – Al șaptelea PAM-Programul general al uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020”, „Programul Operaţional Sectorial de MEDIU 2007–2013”, United Nations Environment Programme 2014, UNEP World Conservation Monitoring Centre. Acestora le adăugăm – Legea nr. 58 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Convenției privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 și Legea nr.14 din 24 februarie 1995 pentru ratificarea Convenției privind cooperarea pentru protectia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunarea; „Charter of European Cities & Towns Towards Sustainability”, „Comunicare a Comisiei Către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul regiunilor – Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, „Report of the United Nations Conference on the Human Environment, Stockholm, 1972”, Rezoluția Adunării Generale ONU, Nr. 2997, Institutional and financial arrangements for international environmental cooperation; „Ordonanța de urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice”, Legea nr. 13 din 8 ianuarie 1998 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lege nr. 58 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Convenției privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, Legea nr. 14 din 24 februarie 1995 pentru ratificarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenția pentru protecția fluviului Dunărea), semnată la Sofia la 29 iunie 1994.

Astfel am utilizat atât documentele originale ale tratatelor multilaterale, cât și legile prin care unele dintre acestea au fost adoptate în România.

Apoi, pentru analiza evoluțiilor actuale ale ecologismului au fost utilizate documente primare precum: A 105a legislatură a Congresului SUA, Basic Blockanding – ghidul activistului de mediu, „Woman’s Action Agenda 21”, „United Nations Conference on Environment & Development”, „Platforma pentru Acțiune și Declarația de la Beijing”, adoptată în cadrul Conferinței Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Beijing 4-15 septembrie 1995, „Report of the World Summit on Sustainable Development”.

În cercetarea noastră am consultat și filme documentare: Confessions of an Eco-Terrorist – 2010 și Prețul aurului – 2004, dar și interpretarea unor sloganuri folosite de activiști (exemplu: „Don’t frack your mother!”)

2) Analiza surselor secundare va fi efectuată sistematic și va porni de la consultarea unor lucrări clasice în ecologie precum Managementul dezvoltării: o abordare ecosistemică, Angheluță Vădineanu; Managementul capitalului natural, Dan Cogălnicenau; Dezvoltarea Durabilă – Teorie și Practică, Angheluță Vădineanu; Ecologie, Nicolae Botnariuc, Angheluță Vădineanu; Caracterizarea sistemelor populaționale, Geta Rîșnoveanu, și cărți mai noi pentru a oferi o perspectivă mai recentă conceptelor: Ideologii politice actuale, Miroiu Mihaela, acestea fiind consultate în capitolul dedicat cadrului general al ecologismului. Însă pentru a obține o perspectivă detaliată asupra teoriilor și concepțiilor, informațiile din cărțile de mai sus au fost completate cu o serie de articole: Ecologism, Marcel Wissenburg; Green political thought, Andrew Dobson; Ecological modernisation, social movements and renewable energy, D. Toke; How Social Movements Matter, Marco Giugni et all.; Desertification, drought, and surface vegetation: an example from the west African Sahel, S. Nicholson et all.; Reconstrucţia ecologică a terenurilor agricole, Marilena Mărghitaș et. all.; Ecological movement impacting home design, Baker, Chuck Baker; Trajectories of green political theory, Andrew Dobson et al.; Defining Environmental Justice – Theories, Movements, and Nature, David Schlosberg; Strategies for green change, Andrew Dobson; dar și resurse