Faulkneriana

Anca Peiu,
Specializată în studii literar-culturale ale Vechiului Sud american, doamna conferențiar dr. Anca Peiu începe acest an universitar cu o nouă carte de autoare, în palmares: Faulkneriana: Back to (and Beyond) Yoknapatawpha. Volumul este rodul unei profunde cercetări, de peste două decenii. În ultimii șase ani, Editura ”C. H. Beck” din București a devenit editura de suflet a autoarei.
Faulkneriana este a treia carte publicată aici, de Anca Peiu. Ca și până acum, cartea beneficiază de girul acestei edituri academice de prestigiu european, apărând în condiții grafice excelente. Și din nou, volumul este îmbogățit de contribuția artistului Ion Aramă, care semnează coperta și ilustrațiile.
Adesea, clișeele pe care ni le formăm inevitabil, despre marii scriitori ai literaturii universale, tind să le umbrească mesajele. Mulți cititori, profesioniști sau amatori, (cred că) știu despre William Faulkner (1897 – 1962), destul ca să-l plaseze într-un context tematic și într-o ierarhie canonică a secolului 20.
Cartea Ancăi Peiu aspiră să-i călăuzească pe acești cititori, într-o redescoperire a lui William Faulkner, printr-un labirint de semnificații universal-contemporane. Nu numai vorbe de duh, ci și stranii profeții pentru vremurile noastre, putem reciti acum, printre rândurile faulkneriene. Acestea ne vor tulbura azi mai mult ca oricând: de la ecoul cinic, al unei întrebări retorice, din discursul scriitorului, rostit la primirea Premiului Nobel, din decembrie 1950: ”Când voi fi aruncat în aer?”, până la forța profesiunii de credință, reafirmate în interviul din revista The Paris Review, din 1956: ”Îmi închipui” – spune Faulkner – ”că, atâta timp cât oamenii vor continua să citească romane, oamenii vor continua să le scrie, sau vice versa; desigur, doar dacă nu cumva revistele cu poze și benzi desenate vor atrofia, în cele din urmă, capacitatea umană de a citi, iar literatura chiar face cale-ntoarsă, către scrierea cu desene rupestre, a omului de Neanderthal”