Hate Me Love

Ironia face că am citit prima parte a acestui volum în timp ce pe alt laptop rula instructajul anual de protecÈ›ia muncii. La fix. N-am putut să parcurg cartea altfel decât cu vocea lui Cosmin în minte, cine l-a ascultat citind sau performând È™tie la ce mă refer. EnumeraÈ›ia, repetiÈ›ia, ritmul sau rima aveau un rol esenÈ›ial în memorarea È™i transmiterea poeziei mult înainte de apariÈ›ia scrisului. Cosmin se joacă cu ele, le dă viață, arătând către o lume È™ubredă, către un interior È™ubred È™i o dragoste È™ubredă, È™i arătând în acelaÈ™i timp un deget ridicat celor care cred, când vine vorba de poezie, în perimare.

Radu Nițescu

Începutul acestui volum terifiază prin contrapunerea (alertă È™i ritmată) muncă–viață, descojind de sens orice efort, transformând totul într-un drum spre moarte. De fapt, totul e o reformulare pentru de-È™er-tă-ciu-nea deÈ™ertăciunilor È™i singura cale de rezistență e dragostea. „Și numim asta viață“, spune Cosmin. Și numesc asta poezie, spun eu.

Moni Stănilă