Jurnal de familie

Cred că baza societății, cum se spunea, a început să se degradeze după cel de-al Doilea Război Mondial, când țara noastră a devenit o colonie sovietică și s-a instaurat o dictatură condusă de la Kremlin, în care copiii erau împinși să-și denunțe părinții care ascultau Europa liberă și să plângă la moartea lui Stalin. Copiii se detașau tot mai mult de familia depășită de evoluția societății. Și erau învățați că viitorul depinde numai de ei, părinții fiind legați de trecutul lor desuet.

– Hei, dai vina numai pe copii? Dar părinții?

Ai dreptate! Părinții ajung la jumătatea vieții îngroziți de bătrânețea care le stă înainte. Sperând că o pot îndepărta, neglijează familia și doresc să trăiască o nouă tinerețe: cu amanți-amante, cu nopți pierdute și cu egoismul care caracterizează societatea de astăzi. Este ceea ce francezii numesc le démon de midi, midi fiind jumătatea vieții.

– Deci, tinerii sunt speriați de maturitate, iar părinții de bătrânețe!

Chiar așa!